sâmbătă, 30 august 2014

Floarea






Foto: Roxana Ghiță

Prelucrare: Subsprâncene


Septembrie și felul ei de-a se ridica
zărind o dalie pe care să o iubească
erau ca și cum te-ai trezi și-ai privi
la prima oră acoperișurile.






joi, 24 iulie 2014

Holiday





Vara era prea rece, după cât aşteptaseră,
 umerii sub umbrele se rostogoleau ca-n Utrillo;
s-au întâmplat, de asemenea, lucruri purtând cu sine ghemotocul acela
care se mişcă încolo şi-ncoace când nu poți face rost de un poncho-n octombrie.



Şi totuşi, pe lângă tine treceau una, şi imediat alta
femei cu împletituri imposibile,
iar parcul se comporta tot timpul ca o pădure plină de rouă
unde, la o pensiune în care ai la discreție plăcintă cu afine
adormi fără să ştii când, între cearşafuri scrobite.



joi, 26 iunie 2014

Solstiţiu
















În ziua care era cea mai lungă
avea pasul rar şi purta rochia
cu multe poteci albăstrii
pe o câmpie întinsă.

Era genul de situaţie-n care
alegeai un ruj strident  fără vreun risc
- chipurile avuseseră vreme să se bronzeze,
întreaga după-amiază ceva ca un leu
umblase încolo şi-ncoace, până plecase.

Iar seara putuse să se-ntindă-n tot patul,
să adoarmă târziu şi să se simtă frumoasă
în felul în care plaja intră în mare.







marți, 10 iunie 2014

Casa mătuşii Kaitlin














Lungă şi-naltă mi se părea pe atunci casa mătuşii Kaitlin
şi păşeam cu băgare de seamă prin încăperile haşurate de mătura ei
aşteptând să apară domni care au stat cu buzele strânse la nuntă.


Ultima dată am întâlnit-o ca să-mi iau rămas-bun,
mărturisindu-i că am un iubit mărunţel, cu ochi aurii;
şi-am rămas mult timp amândouă-ntre  gândurile pe care se aşezau
particule fine de august şi de noiembrie
ca într-un Modigliani târziu.






luni, 9 iunie 2014

Grădina mătuşii Kaitlin
















Când a venit primăvara
mătuşa Kaitlin a plantat în şir drept crini albi şi mulţi trandafiri
şi a început să citească seara poezii cu rimă împerecheată,
scandând comme il faut ritmul trohaic.

Însă pe la începutul nepăsătorului iunie,
când grădina împrumutase o idee din respiraţia unui câine ce doarme adânc,
am văzut-o plecându-se până la pământ în mijlocul straturilor
şi căutând cu ochii-ngustaţi ceva care semăna mult cu nişte seminţe de mac.





joi, 29 mai 2014

Apusul





În după-amiaza aceea s-a gândit să plece puțin mai devreme.
Și-a împachetat sandalele, apoi le-a strâns cu tandrețe sub braț,
mersul ei era acela de toate zilele.








Lumina fierbinte a după-amiezii în stradă era
un pahar cu vin roșu ce se înălța toastând la apus
 - iar ea a făcut un gest după care sandalele au căzut într-un colț
 și-apoi  a luat-o cu pași repezi pe scurtătură.







duminică, 25 mai 2014

Las Vegas











Era în vremea când aşteptam macii să se ivească
iar serile aveau loc în pahare din sticlă foarte subţire;
ploaia cădea ca şi când ai fi aruncat zarurile
fără să ştii să le prinzi.

O priveam cum stă atentă în intersecţie,
ridicându-se să prindă un murmur de pe sandalele înalte de plută;
în clipa în care picăturile au tăcut
paşii ei împărţeau printre faruri jetoane
şi zâmbete roşii la semafor.


joi, 15 mai 2014

Privitorii










Primăvara trecea, la fel cum trecuse repede, printre salcâmi
trenul în care-am urcat zâmbitori;
oprind în gări mici, cutezând fiecare spre o metropolă,
ne-am gândit fiecare să dăm o anumită petrecere
la care cei mai mulți au dat buzna să patineze,
alții s-au îndrăgostit imediat văzând un bujor,
și-au fost printre noi, bineînțeles, și aceia
cu ochi foarte ficși, de violonist,
care-au observat primii că se făcuse târziu
și c-am oprit într-o haltă.

Cei mai mulți s-au grăbit să vadă cum sunt noaptea pe șine patinele,
alții și-au luat cu ei petalele scuturate ale bujorilor,
iar ceilalți au rămas să privească toate acestea
sorbind dintr-o cafea în care se reflectau, parcă, lumini
 sub care se trezesc străzile dimineața în orașele cele mari.





joi, 17 aprilie 2014

A iubi primăvara






Uneori, a iubi primăvara înseamnă
să te întrebi care e ora la care va fi întuneric
să torni într-un singur pahar vin,
și-apoi să aşezi alături liliac alb, liliac mov şi lila
şi să te culci repede fără să spui noapte bună.


Alteori, primăvara se poate întâmpla doar atât:
să te trezeşti noaptea şi să înteţeşti focul
aşa cum făcea tatăl tău mai demult,
când tu ascultai printre gene, şi-apoi adormeai.






luni, 24 martie 2014

Apendice (complementul circumstanţial de timp)





Serile se produceau cu aceeaşi lipsă de părtinire
cu care înşirase cândva indieni violet şi cărămizii;
se obişnuise deja cu zambilele, şi acum aranja buclele foarte uşor,
iar apoi ora 22 venea la fel cum ţi-ai pune pe deget două inele identice.


marți, 18 martie 2014

Ştiinţe exacte




Primăvara avea în minte toate ideile-acelea
care îţi vin atunci când deschizi o gramatică;
după un vânt galben şi punctual forsiţia înflorise
şi se foloseau  glasurile cu care ştii exact ce să spui
cuiva care-ntreabă seara pe străzi o adresă.

Privirea ei era ca a unei doamne făurite dintr-un unt tare
care se trezeşte devreme şi apretează milieurile,
iar apoi, urmărind chiselele aliniate în galantare, calculează precis
ora potrivită să dea drumul la samovar.


joi, 27 februarie 2014

Localizare





Era, în mod sigur, acel an în care a venit primăvara
cu nişte flori după care mergea duminica, prin zăpezi
( mai înainte se simţea o boare ca o batistă
aşezată-ntr-un coş de nuiele-nvechit).


Iar ea se afla exact la vârsta aceea
la care ai aşeza lângă fereastră un bărbat deosebit de frumos
şi te-ai uita la el fără grabă, dintr-un loc puţin mai umbrit.


sâmbătă, 1 februarie 2014

Poveste printre fulgi





S-a întâmplat într-o noapte de iarnă,
cu foarte mulţi fulgi,
cu un om care sărea peste temelia unui om de zăpadă
şi cu un om de zăpadă.


Omul care se pricepea ca nimeni la tumbe
îi făgăduia celui care îl asculta cuviincios
un trai subţire, ca imediat ce ai făcut baie:
mirosul de mărgărit, să poată afla sticla,
un halat căruia să-i şoptească la fel ca iubitei
"Ce mult mi-ai lipsit!",
vârful degetelor şi tălpile - prinse-n perniţe.


La toate acestea, cel care încă nu putea să îmbrăţişeze
i-a răspuns cu o reverenţă din temelie
- cel puţin aşa mi s-a părut, printre fulgi.





luni, 27 ianuarie 2014

Povestea omului înţelept






Povestea aceasta traversa hârtia moale a unui manuscris puțin îndoit
și-a fost scrisă după mai multe zile de pomină.


Ea zicea că într-o iarnă anume
tot ce purtaseră cu ei oamenii
gleznele, ochii, până şi rulada cu zmeură
se făceau ivorii
iar urmele plugurilor abia se vedeau.


duminică, 26 ianuarie 2014

Povestea omului bătrân






Câteodată, când e iarnă şi dimineaţă
pe strada pustie apare un om
care merge cu pas rar, aproape topit
şi se opreşte să ia zăpadă-ntre degete,
şi parcă-i totdeauna uimit că ele se colorează cu roşu,
se mai uită o dată, şi surâde apoi, de parcă ar asculta
cu acel surâs cu care căutăm păsările când cântă.


Apoi,un unghi drept mă face să-l mai zăresc doar o clipă,
iar atunci văd că nu şi-a pus nici mănuşi, nici fular.


sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Povestea omului tânăr






Nu ştiu cât a durat, dintre ierni, iarna aceea
în care nimic nu putea să se-ntâmple treptat;
era ca o lecţie ştiută pe dinafară,
rostită cu glas amplu, egal
ori de câte ori fulgii cădeau repede, şi apoi se lipeau.


Sub viscolul de sub felinare-am văzut
povestea omului cu mers tânăr, proaspăt ras şi benchetuit
care-şi pregătise, în miezul nopţii, osia şi zăbala.







joi, 23 ianuarie 2014

Învăţături





Pentru micul dejun foloseam acele idei
pe care ni le lăsa lângă pervaz soarele;
fiind adesea tot buimăciţi, aşezam ouăle şi ardeiul
pe o farfurie întunecată, aşteptând să-ncepem să povestim
aşa cum noaptea aşteptam să tăcem
când ne mai izbeam de câte un fir de lumină,
lăsat de veioză printre cearşafuri.


Pe la nouă, ştiam deja amândoi
ce haine o să purtăm şi pe cine vom vedea în ziua aceea,
sorbeam grăbiţi ultima-nghiţitură cu cafeină
şi ne spălam pleoapele şi obrajii cu zaţul,
ca să avem un ten luminos.





miercuri, 8 ianuarie 2014

Horoscop


















Din ianuarie totul se va schimba
spuneam, încercând să ne facem ochii rotunzi
ca să putem vedea picăturile spălând în ziua aceea fereastra
şi ne mai veneau în minte nişte aşternuturi
ce semănau cu blocurile din faţă, când te uitai la ele pieziş.

Dar era sigur că totul se va schimba,
iar asta o mai ştiuserăm o singură dată
când n-am mai recunoscut, sub niciun chip, străzile.



Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.