miercuri, 20 iunie 2012

Ţesătoarele (schimbul de noapte)





Necazul cel mare cu ploile acelea
era că nu li se mai auzeau, pe asfalt, tocurile,
- iar ele îşi promiseseră solemn într-o noapte de vară
să lupte până la ultima suflare pentru cochetărie.

Şi atunci, un gând straniu le urmărea
- era ca şi când ploaia ar fi ţesut de capul ei, singură
- doar lăsaseră în urmă războaiele, abia aşteptau să ajungă acasă.

Singura şansă era să adoarmă repede, repede
- acum, cât ferestrele sunt încă întunecate
şi gleznele - gata pentru un şir lung de cadriluri.

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.