Ultimele dimineți din mai.
Am luat lângă mine perdelele pentru vară
n-am știut niciodată când să le așez la ferestre.
În camera plină de soare m-am dat ușor înapoi
- desenele umbrei peste gleznele mele
speram să fie un drum sau un oaspete foarte umblat.
Mi s-a părut atunci că e deja noapte, că dorm într-un han
și visez cum se scutură lângă umărul meu florile
- nu vedeam limpede între buchete de liliac și bujori,
nu vedeam limpede între trandafiri și glicine.
