Tenis în parc

Mi se părea că acolo toţi voiau să stea cât mai mult
- respirau, oricum, rar, parcă era în Seurat;
puteai să spargi farfurii sau să spui rugăciuni
- oricum nu tresărea nimeni, nu avea niciun rost.

Uneori mi se părea că-i văd alergând cu mingi uşurele,
săream să le prind, pân' ajungeam în câte-un colţ îmbâcsit,
îmi amorţeau tâmplele, cârceii-mi tăiau gleznele
- aşa e, nu te poţi pune, în joc se spune că viteza-i a gândului.

Punct lângă punct parc-ar avea înţeles
- între timp însă, m-am aşezat, mă tot uit
ar trebui să ridic fileul, să culeg mingile
- dar e atât de frumos, că parc-aş fi singur...

Răcoarea

Flori pentru Nirai, niciodată prea târziu, La mulţi Ani, draga mea!


Prietena mea
are o stropitoare albastră
cu ea udă florile seara - şi cântă
- mie mi se pare că are atâta dreptate
- zău, parcă şi umbrele adăpostesc trandafiri.

Prietena mea
e foarte răbdătoare
- îşi îndeplineşte sarcinile pe îndelete
ascultă atentă ce-i spui, apoi se uită lung la petale
- noaptea ei e plină de buchete stridente şi răcoroase.