Învăţături

Pentru micul dejun foloseam acele idei
pe care ni le lăsa lângă pervaz soarele;
fiind adesea tot buimăciţi, aşezam ouăle şi ardeiul
pe o farfurie întunecată, aşteptând să-ncepem să povestim
aşa cum noaptea aşteptam să tăcem
când ne mai izbeam de câte un fir de lumină,
lăsat de veioză printre cearşafuri.


Pe la nouă, ştiam deja amândoi
ce haine o să purtăm şi pe cine vom vedea în ziua aceea,
sorbeam grăbiţi ultima-nghiţitură cu cafeină
şi ne spălam pleoapele şi obrajii cu zaţul,
ca să avem un ten luminos.

Iglu

Știam că drumurile prea lungi o obosesc în ultima vreme,
așa că am rugat-o să facem doar câțiva pași, în jurul podului
- acolo se vedea gheața limpede, luminoasă ca un condur de argint.

Ea m-a strâns cu putere de braț, povestindu-mi din nou
despre iarna în care mă găsise adormită-n zăpadă
și cum i-am vorbit, apoi, zile-ntregi despre peșteri.

Vag

Un cântec vag străbătea dimineața
- pe bâjbâite am încercat să mi-l amintesc,
mi-au venit în minte coastele iubitului meu, atunci când adorm
și cum mă-ntreb mereu ce gândesc câinii în soare.

Stăteam pe marginea tare a patului - și mi se părea râu,
un copil îmbufnat arunca pietre micuțe;
am pus capul pe mal și-am închis ochii.

(Iubitul meu se distrează povestindu-mi adesea
despre vocalizele mele din somn).

Despre vară

În vara aceea a vorbit despre ea doar cu greu
- visa mult şi îşi amintea toate visele,
iar într-o seară văzuse pe stradă
oamenii aceia de la carnavalul din somn.

Se plimba dormitând, amuşinând mai degrabă
smoala încinsă şi berile negre
- mai târziu, aveam să-mi imaginez şampanii mahon
şi cât de bronzat îi era, în vara aceea, tot spatele.

Cu adevărat despre vară am aflat de la ea doar în iarnă
- pe atunci îmi scria rar, asigurându-mă mereu că e bine.

Parfumurile ei

Parfumurile ei erau pentru că-i plăceau
dovezile certe
şi nu putea spune altfel
despre florile din locurile îndepărtate
unde cu toţii ştiau că nu pusese piciorul.

Parfumurile ei erau şi pentru că-i plăcea
să adoarmă uşor
şi să şadă în aburul ei, prin târguri şi pieţe,
lumea o credea probabil cochetă
când nu dădea prea multă atenţie
decât vreunui flacon transparent.

Parfumurile ei erau pentru că cel mai mult îi plăcea
să-şi ridice braţele în aer,
copilăria şi-o petrecuse printre fluturi,
taina ei era că le amuşinase subsorile.


...

Rana

Prelucrare: Roxana Ghiţă


Îţi spun că sunt rănită
- şi "rănită" îmi dă idei noi despre insomnie
(nu ştiam mai nimic, mi-am dat seama),
mă mir cum de nu-i văd umbra pe ziduri
şi m-am trezit gândindu-mă la un pui opărit.

Umblu cu "rănită" prin casă şi mă aplec,
sunt neatentă, uit lucruri,
pierd clipa exactă în care să torn ceaiul,
nu mai ştiu ce mă fascina ieri la cartea aceasta.

De aceea probabil că spun inexact
că "rănită"-i acel pin alb, pirpiriu,
pe care-ţi ziceam că l-am zărit o clipă din tren
şi mi-am strâns haina pe mine.


...

Visul

Azi-noapte am visat o iubire
- era albă, uşoară şi strălucea la răstimpuri,
când ne atingeam mâna din întâmplare,
sau când vedeam o floare pe drum, din senin.

Imaginile sunt oarecum şterse,
nu aş putea, la trezire, să-ţi descriu chipul,
nici cuvinte prea mari nu cred că-mi spuneai,
însă mă simt cumva limpede şi mai pregătită
să adorm iarăşi.


...

Subzistenţă

Ea
nu uită să pregătească zilnic
o poezie despre mirare.

Pe ea
o văd stupefiată zilnic
de clişee şi comme il faut.

Pentru ca ea
să poată adormi uşor, zilnic
m-aş arunca de pe o clădire.


...

Little Lady (III)

Micuţa doamnă locuieşte
la câţiva centimetri de fiecare lucru
(orice cuvânt despre ea
o face să plece şi mai departe)
- şi îmi imaginez tot mai des
cum arată când doarme.

Însă cele mai multe lucruri le aflu
când în privirile ei nu mai e nimeni
- atunci mă apropii şi mă gudur ca şi chiciura
lunecând pe obraji.


....

Cearceaful

Somnul îmi era deplin în noaptea aceea
până când cearceaful cel alb
a prins a se boţi între degetele mele neliniştite.

Spuneai că da, e bine, sunt un om onorabil
şi m-am dăruit cât s-a putut
- dar mai trebuie să fac ceva.

Şi nici apoi, în dimineaţă,
netezind cu migală cearceaful,
n-am reuşit să ascult în linişte
- cântecul păsărilor mă asurzea.


...

Macheta

(Iubita
cu genele închise
în adâncitura claviculei mele).

Noaptea
îmi dau seama
că trebuie să-i construiesc o nouă casă-
-clavicula mea a devenit prea strâmtă
pentru întinderea somnului ei.

Îi trebuie sere, şi papagali,
un paj să-i deschidă uşile.

Un pietrar
să-mi dăltuiască noi oase.

În timp ce ea doarme,
şi se întinde în somn.

...