joi, 17 aprilie 2014

A iubi primăvara






Uneori, a iubi primăvara înseamnă
să te întrebi care e ora la care va fi întuneric
să torni într-un singur pahar vin,
și-apoi să aşezi alături liliac alb, liliac mov şi lila
şi să te culci repede fără să spui noapte bună.


Alteori, primăvara se poate întâmpla doar atât:
să te trezeşti noaptea şi să înteţeşti focul
aşa cum făcea tatăl tău mai demult,
când tu ascultai printre gene, şi-apoi adormeai.






7 comentarii:

  1. through this, despite spring being quite far away for me right now (today there were ice fishermen on the lake hauling line through holes in ice!), i feel spring and the possibility of it rush through me. last year i crossed a field, a very wide field, to explore an old homestead which had been abandoned decades before, only the foundation remaining. that and the lilac bushes. i can't explain how important it was in crossing that field, how alive i felt!

    even the cracks in cement beside your lilacs push or pull or at least allow, or perhaps call life onward)))

    xo
    erin

    RăspundețiȘtergere
  2. si aici un alt chip al acelor clipe, e suficient sa te uiti putin altfel, de mai aproape, sau de departe, putin mai la stanga, si totul ti se reveleaza altfel, ce ametitoare aceasta plinatate nesfarsita a firii...

    imi place mult si poezia, mai ales ultima strofa, acolo e condensata cu mare forta... in prima nu stiu daca toata imaginile au putere egala, cea cu strigatul numelui in incaperea goala mi se pare prea exagerata, cumva, asa spre sentimentalitate, poate aici as vrea o schimbare. dar oricum ar fi, totul creste si se implineste in ultimele 4 randuri, asa mi se pare...

    RăspundețiȘtergere
  3. trebuie sa-mi amintesc acest cantec vechi, in care este acest vers:
    I made wine from the lilac tree

    :-)

    l-am pus demult pe Bridge:
    http://roxanaghita.blogspot.ro/2008/04/lilac-wine.html

    si aici este cantecul", sunt sigura ca o sa-ti placa, daca nu il stii deja:

    https://www.youtube.com/watch?v=8K6BSqi9F5A

    (a doua strofa este preferata mea, este rotunda si fara nici o scadere, nu poti gandi nici un cuvant altfel :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. :) iti mutlumesc,draga, Li il stia si el, si mi-a spus sa iti zic si de varianta ninei simone cu acelasi cantec:) e nesfarsit de frumos...
    stiu despre poezie-mie,una,mi se pare cam asa: ca la inceput nu spune nimic original ( dar aici trebuie sa fac o paranteza: m-am si gandit,cand o scriam, ca niciodata nu am spus intr-o poezie versuri atat de comune fara sa aiba nimic in spate altceva decat cliseul, insa nu am putut rezista atunci,a fost una dintre poeziile pe care le-am scris fiindca asa s-a intamplat, fara sa pot schimba nimic- de fapt, acolo cu rostirea numelui era ceva mult mai frumos in real: eu eram in camera, in intuneric, li venise sa ma caute,si a aprins lumina, mi-a zis ca i -a fost teama sa strige pe cineva intr-o camera goala si intunecata, iar pe mine m-a pus pe ganduri asta, dar... nu am stiut sa o spun, cred:) ).deci,continui: mie mi e pare ca ea creste odata cu versurile-deja, incepe sa miste cu betisorul de magnolie, apoi ultimele doua versuri din prima strofa ajung deja sa imi placa.apoi strofei a doua nu am mari lucruri sa ii reprozes decat ceea ce fac de obicei-mi se parea ca puteau fi mai bune si mai puternice,spuse de altcineva, mai inteligent si in alt fel decat emotional, si mai talentat, dar asta e alta poveste, nu cred ca e a mea:) sa vad daca pot schimba ceva, sa fie buna si obiectiv:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, ultimele doua din prima sunt intr-adevar bune, anunta deja implinirea din strofa a doua :-)
      eu am stiut ca totul era adevarat acolo, ca se intamplase asa, altfel nu ai fi scris tu aceasta imagine, cu strigarea numelui :-)

      Ștergere
  5. dear Erin, I thank you for being here, with my lilac, which tries, yes, to make life to be the winner of all cracks that occur in the road;I dream of a field in which the lilac survives and it is, somehow,a testimony...

    RăspundețiȘtergere
  6. am schimbat cate ceva, dar nu cred ca mai am nervi pentru poezia asta, ca sa o fac mai buna-nervi de primavara,cum ar spune adevaratul poet:)

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.