Era, în mod sigur, acel an în care a venit primăvara
cu nişte flori după care mergea duminica, prin zăpezi
( mai înainte se simţea o boare ca o batistă
aşezată-ntr-un coş de nuiele-nvechit).
Iar ea se afla exact la vârsta aceea
la care ai aşeza lângă fereastră un bărbat deosebit de frumos
şi te-ai uita la el fără grabă, dintr-un loc puţin mai umbrit.
