Era în vremea când aşteptam macii să se ivească
iar serile aveau loc în pahare din sticlă foarte subţire;
ploaia cădea ca şi când ai fi aruncat zarurile
fără să ştii să le prinzi.
O priveam cum stă atentă în intersecţie,
ridicându-se să prindă un murmur de pe sandalele înalte de plută;
în clipa în care picăturile au tăcut
paşii ei împărţeau printre faruri jetoane
şi zâmbete roşii la semafor.