joi, 15 mai 2014

Privitorii










Primăvara trecea, la fel cum trecuse repede, printre salcâmi
trenul în care-am urcat zâmbitori;
oprind în gări mici, cutezând fiecare spre o metropolă,
ne-am gândit fiecare să dăm o anumită petrecere
la care cei mai mulți au dat buzna să patineze,
alții s-au îndrăgostit imediat văzând un bujor,
și-au fost printre noi, bineînțeles, și aceia
cu ochi foarte ficși, de violonist,
care-au observat primii că se făcuse târziu
și c-am oprit într-o haltă.

Cei mai mulți s-au grăbit să vadă cum sunt noaptea pe șine patinele,
alții și-au luat cu ei petalele scuturate ale bujorilor,
iar ceilalți au rămas să privească toate acestea
sorbind dintr-o cafea în care se reflectau, parcă, lumini
 sub care se trezesc străzile dimineața în orașele cele mari.





3 comentarii:

  1. sunt atat de frumoase aceste imagini, minunate. prima m-a facut sa tip, tipatul surprizei in ploaie ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. din tren, nu? :-)

    "cu ochi foarte ficși, de violonist, " - cate lucruri evoca versul asta, ce m-a bucurat el... si bujorul, da...

    RăspundețiȘtergere
  3. dragelor:
    tipatul surprizei in ploaie - ar fi trebuit scris si versul acesta in poezie, al oamenilor care coboara din tren si gasesc afara ploaia care ii maingaie cald pe umeri-sau rece...
    si violonistii sunt metafora aceea deloc vaga pentru cei cu un tel fix in priviri,desi stim ca exista un tel inca si mai fix
    fotografiile nu sunt facute din tren,este doar prima goana dintr-o diligenta moderna printre florile albe de primavara; si am scris-o incercand sa descriu o atmosfera incarcata,plina de diferiti oameni,de diferite intamplari pe care le-am aflat atunci, un vacarm cand mai lent, cand mai intens, prin care doar violonistii isi ppt pastra cumpatul-faza care mie,una,mi-a reusit doar privindu la ei:)-este,prin urmare,versificatia unei atmosfere,mai mult decat o versificatie:)

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.