miercuri, 17 august 2011

Pastel




De când am văzut palmierii,
mă tot căznesc să plâng
-şi nu mai pot.

Mi se umezesc uneori ochii
când mângâi sinucigaşii - e drept,
dar nici măcar două lacrimi
nu mi s-au mai întâlnit de mult sub bărbie.

Şi chem plânsul, şi-l chem,
chiar când văd că, sub lună,
prunii din curte parcă-s palmieri.

Dar nu vine, şi nu vine
-sângele s-a scurs în craterele lunii.


...

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.