Apusul

În după-amiaza aceea s-a gândit să plece puțin mai devreme.
Și-a împachetat sandalele, apoi le-a strâns cu tandrețe sub braț,
mersul ei era acela de toate zilele.

Lumina fierbinte a după-amiezii în stradă era
un pahar cu vin roșu ce se înălța toastând la apus
 - iar ea a făcut un gest după care sandalele au căzut într-un colț
 și-apoi  a luat-o cu pași repezi pe scurtătură.

Promisiune (II)

-Când mă voi întoarce...
-dar nu vreau să pleci...
-Îţi promit că, îmbrăţişaţi...
-oh, braţele tale...
-O să ne aşezăm într-un colţ...
-da, fără ştire...
-Şi o să le dăm totul

-...dar să nu întârzii...
-Voi veni la timp, negreşit


...