Reţete

Aduceam acasă zâmbete şi mâncare
- eram fascinaţi de câte chilipiruri făceam -,
aveam un jurnal pentru descoperiri
şi o nomenclatură stufoasă despre tandreţe.

Eu mereu am fost grafomană
şi ţineam morţiş să însemnăm tot
- nu ştii de unde sare folosul -,
ţie îţi plăcea mai mult să dictezi,
spuneai că, aşa cum se ştie,
singură autentică-i viaţa
şi, la fel, nu există reţete.

Între timp, am început să mă îndoiesc
- ba de una, ba de alta,
prietenii ne vizitează des
şi ne cer cu încântare reţetele,
în timp ce noi surâdem, neştiutori.








...

Remember (II)

Ştiu că îţi obosiseră braţele de la vâsle
(tu mereu te-ai încăpăţânat, deşi
de pe la zece ani ţi-a îmbătrânit trupul
şi aşteptai mereu zăpezile)
- de aceea te-am rugat să mă laşi cu tine
în noapte - măcar să veghez, cine ştie...

Îmi aminteai mereu de clipa aceea
când întunericul e una cu marea
şi orice far, apoi, te orbeşte
ca atunci când şoferii pun faza lungă
şi nimeni nu mai respectă regulile.

Dar asta nu e nimic, îţi spuneam
- şi cuvintele mele se auzeau tare,
aşa cum se întâmplă doar noaptea
şi atunci când vine zăpada.


...

Remember

Zăpada din anul acela - îţi aminteşti?
ne plăcea tare mult să privim urmele
(nu ne gândeam la nimic)
şi doar dacă deschideai ferestrele
mureau toţi microbii.

Da, ştiu, întârziau trenurile
când trebuia să pleci sau să vii
(aşteptam mult)
şi ne cuprindea brusc tristeţea
la vederea bicicletelor, pe balcon.

Dar ceea ce nu vreau să uităm
e cum nu ne lăsa iarna
(pur şi simplu nu ne lăsa)
- rar am văzut ceva
care să ne ţină mai strâns.


...