În felul acela pe care-l numeau fluture
i-ar fi plăcut să înoate;
sau măcar să se ţină la suprafaţă,
cum făceau ceilalţi când o încurajau
spunându-i că pluta-i uşoară.
Pândea momentul cel potrivit
- cât marinarii chicoteau neatenţi
şi măturau puntea-n aval.
Din ianuarie totul se va schimba
spuneam, încercând să ne facem ochii rotunzi
ca să putem vedea picăturile spălând în ziua aceea fereastra
şi ne mai veneau în minte nişte aşternuturi
ce semănau cu blocurile din faţă, când te uitai la ele pieziş.
Dar era sigur că totul se va schimba,
iar asta o mai ştiuserăm o singură dată
când n-am mai recunoscut, sub niciun chip, străzile.
Să ieşim în stradă azi, s-a rătăcit puţină primăvară în decembrie, să cântăm ceva fals şi tare -asta am mai avut-o demult când aflam despre vreo trupă nouă şi o ascultam fiecare în căşti crezându-ne deosebiţi.
Să ieşim în stradă azi, acolo nu ne întreabă nimeni nimic, bărbaţii au gesturi largi, femeilor le sclipesc dinţii şi acele în păr, pe copii îi priveşti mai mult.
Să ieşim în stradă azi, să ne-ntâlnim la un colţ, am putea crede că e prima dată, ne-am descrie viaţa-n haiku-uri, mă-ntreb care, acum, ar lansa invitaţia şi dacă am avea curajul să intrăm pentru cină.
Să ieşim în stradă azi până nu se face din nou iarnă.
Astăzi ai stat puţin - şi lucrurile s-au îngrămădit în colţ, tămâia s-a stins, ceaiul s-a răcit, hainele s-au întins, în gesturi neterminate. Nimeni nu va face toate astea în locul tău, nu va exista nimeni care să-ţi spună că ai greşit (deşi mereu a fost o eroare), nimeni nu ştie cât ai umblat ca să stai şi tu puţin astăzi.
