Foto: Roxana Ghiţă
Domnişoara n-a pierdut o singură dimineaţă
- observase că păsările umplu cerul mai cu seamă în zori,
şi se-aşeza acolo, până când ziua nu se umplea încă de toamnă
- era posibil, doar în clipa aceea,
ca una dintre ele să se oprească.
(Era o domnişoară, asta e clar,
cu idei foarte năstruşnice despre ce înseamnă un stol).
În amintirea mea, profilul ei tandru, rotund,
a mângâiat zările ca o aripă.
