joi, 26 iunie 2014

Solstiţiu
















În ziua care era cea mai lungă
avea pasul rar şi purta rochia
cu multe poteci albăstrii
pe o câmpie întinsă.

Era genul de situaţie-n care
alegeai un ruj strident  fără vreun risc
- chipurile avuseseră vreme să se bronzeze,
întreaga după-amiază ceva ca un leu
umblase încolo şi-ncoace, până plecase.

Iar seara putuse să se-ntindă-n tot patul,
să adoarmă târziu şi să se simtă frumoasă
în felul în care plaja intră în mare.







Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.