Ce anume protejează fiinţele vii

Nimic din ceea ce nu se mai întâmplase vreodată
n-a fost spus în conversaţia dintre toate cea mai sonoră.









Iar când au trecut după-amiezile-n care
a scris totul în jurnal sub formă de dialog
şi apoi serile ca respiraţia unui iepure
aflat singur pe câmp dintr-odată,
s-a întrebat ce anume protejează fiinţele vii
- nu părea să fie nici frigul,
nici ceva pe care l-ai înţelege
când te-ai juca pe-o bordură, cu resturi de sticlă pisată.

Casa mătuşii Kaitlin

Lungă şi-naltă mi se părea pe atunci casa mătuşii Kaitlin
şi păşeam cu băgare de seamă prin încăperile haşurate de mătura ei
aşteptând să apară domni care au stat cu buzele strânse la nuntă.


Ultima dată am întâlnit-o ca să-mi iau rămas-bun,
mărturisindu-i că am un iubit mărunţel, cu ochi aurii;
şi-am rămas mult timp amândouă-ntre  gândurile pe care se aşezau
particule fine de august şi de noiembrie
ca într-un Modigliani târziu.

Privitorii

Primăvara trecea, la fel cum trecuse repede, printre salcâmi
trenul în care-am urcat zâmbitori;
oprind în gări mici, cutezând fiecare spre o metropolă,
ne-am gândit fiecare să dăm o anumită petrecere
la care cei mai mulți au dat buzna să patineze,
alții s-au îndrăgostit imediat văzând un bujor,
și-au fost printre noi, bineînțeles, și aceia
cu ochi foarte ficși, de violonist,
care-au observat primii că se făcuse târziu
și c-am oprit într-o haltă.

Cei mai mulți s-au grăbit să vadă cum sunt noaptea pe șine patinele,
alții și-au luat cu ei petalele scuturate ale bujorilor,
iar ceilalți au rămas să privească toate acestea
sorbind dintr-o cafea în care se reflectau, parcă, lumini
 sub care se trezesc străzile dimineața în orașele cele mari.

A iubi primăvara

Uneori, a iubi primăvara înseamnă
să te întrebi care e ora la care va fi întuneric
să torni într-un singur pahar vin,
și-apoi să aşezi alături liliac alb, liliac mov şi lila
şi să te culci repede fără să spui noapte bună.


Alteori, primăvara se poate întâmpla doar atât:
să te trezeşti noaptea şi să înteţeşti focul
aşa cum făcea tatăl tău mai demult,
când tu ascultai printre gene, şi-apoi adormeai.

Ştiinţe exacte

Primăvara avea în minte toate ideile-acelea
care îţi vin atunci când deschizi o gramatică;
după un vânt galben şi punctual forsiţia înflorise
şi se foloseau  glasurile cu care ştii exact ce să spui
cuiva care-ntreabă seara pe străzi o adresă.

Privirea ei era ca a unei doamne făurite dintr-un unt tare
care se trezeşte devreme şi apretează milieurile,
iar apoi, urmărind chiselele aliniate în galantare, calculează precis
ora potrivită să dea drumul la samovar.

Localizare

Era, în mod sigur, acel an în care a venit primăvara
cu nişte flori după care mergea duminica, prin zăpezi
( mai înainte se simţea o boare ca o batistă
aşezată-ntr-un coş de nuiele-nvechit).


Iar ea se afla exact la vârsta aceea
la care ai aşeza lângă fereastră un bărbat deosebit de frumos
şi te-ai uita la el fără grabă, dintr-un loc puţin mai umbrit.

Povestea omului bătrân

Câteodată, când e iarnă şi dimineaţă
pe strada pustie apare un om
care merge cu pas rar, aproape topit
şi se opreşte să ia zăpadă-ntre degete,
şi parcă-i totdeauna uimit că ele se colorează cu roşu,
se mai uită o dată, şi surâde apoi, de parcă ar asculta
cu acel surâs cu care căutăm păsările când cântă.


Apoi,un unghi drept mă face să-l mai zăresc doar o clipă,
iar atunci văd că nu şi-a pus nici mănuşi, nici fular.

Povestea omului tânăr

Nu ştiu cât a durat, dintre ierni, iarna aceea
în care nimic nu putea să se-ntâmple treptat;
era ca o lecţie ştiută pe dinafară,
rostită cu glas amplu, egal
ori de câte ori fulgii cădeau repede, şi apoi se lipeau.


Sub viscolul de sub felinare-am văzut
povestea omului cu mers tânăr, proaspăt ras şi benchetuit
care-şi pregătise, în miezul nopţii, osia şi zăbala.

Horoscop

Din ianuarie totul se va schimba
spuneam, încercând să ne facem ochii rotunzi
ca să putem vedea picăturile spălând în ziua aceea fereastra
şi ne mai veneau în minte nişte aşternuturi
ce semănau cu blocurile din faţă, când te uitai la ele pieziş.

Dar era sigur că totul se va schimba,
iar asta o mai ştiuserăm o singură dată
când n-am mai recunoscut, sub niciun chip, străzile.

Design

" Asta se poate face dintr-o bibliotecă albastră
ori dintr-un dormitor în care ai aşezat gutui foarte coapte
şi se poate întâmpla atunci când pământul a cules frunzele,
însă ai mai găsit un peţiol stacojiu pentru draperii.





Sau, dacă vrei să-ţi explic şi mai limpede,
poate fi la marginea unei după-amieze
când ţi s-a făcut cald asemeni unei păduri
după ce-a dumicat soarele."





Astfel îmi vorbea, subţiindu-mi creioanele cu oţel auriu
- dar despre ceea ce am pus lângă prag când s-a lăsat seara
niciunul dintre noi nu a adus vorba vreodată.

Călătorul

Ultimele dimineți din mai.

Am luat lângă mine perdelele pentru vară
n-am știut niciodată când să le așez la ferestre.

În camera plină de soare m-am dat ușor înapoi
- desenele umbrei peste gleznele mele
speram să fie un drum sau un oaspete foarte umblat.

Mi s-a părut atunci că e deja noapte, că dorm într-un han
și visez cum se scutură lângă umărul meu florile
- nu vedeam limpede între buchete de liliac și bujori,
nu vedeam limpede între trandafiri și glicine.

Mai

"Mai vino-n mai,
am șal corai
și ceai de-agavă,
nu mai sunt gravă!
De vii în mai
pe vechiul plai
fac pași ușori,
zici că sunt flori!
Am și-un copac
de-amoniac
- de nu crezi, vai!,
te-aștept în mai!"

Ea adunase pe-atunci toate obiectele stranii
- mie mi se păreau dintr-o ladă de zestre;
noaptea mergea la dans în sandale albastre
și cânta despre fulgere.

Dar nu m-am ridicat să-i vorbesc
- era în mine o teamă exact ca și când
s-ar trezi bucatele din cămară
într-o noapte de Paști.

Insolit

În noaptea aceea am îndepărtat totul, iubite
- oricum, nu mai erau de mult frunze;
am scos, pe zi, și rădăcinile crizantemelor
 nu am aprins focul, deși mi-e mereu dragă flacăra lui.

Se făcuse ora la care-ai să vii,
când mi s-a oprit inima într-o clipă:
am văzut că luna apăruse, plină, pe cer.

Grădina de ceai

Voiam să stau cât mai mult în noiembrie
- și m-am întristat, văzând că scriu doar poezii despre vară.

În perioada aceea mi-am chemat prietenul pentru ceai
- iar el, mereu vigilent, a lăudat faptul
că frunzele erau uscate exact cât ar trebui,
și gustul îi amintea o grădină străbătută de vânt.

Pletele

În august
inima mea, atât de plină
nu ştie cum să primească
o toamnă nouă.

E prima seară în care mă-ntreb
ce straie să-mi pun;
mi-am lăsat, peste umeri, pletele.

Ritmuri

Vara aveam în mod sigur margarete sălbatice
- puteam să jur că nu va-ntârzia să-mi aducă -
îi pregăteam, între timp, calinerii vegetale
şi ne miram împreună de ce putea să fie părul ei blond
sub razele acelea toride.

Purta chiar şi-atunci uniformele-nchise
(mult mai târziu am văzut ce transparent îi era gâtul
şi cum i se furişa respiraţia pe lângă revere),
iar dacă plângea, lacrimile i se uscau repede
- zicea că vara are zilele lungi, poţi să faci multe.

Ştiam amândouă că a venit toamna
când nu mai ascultam Debussy...

Lângă cimitir

Lângă cimitir este plin de vii
- vii dintr-acelea care mustesc toamna,
rodesc primăvara şi vara
şi se odihnesc iarna
- nimic nu le-ar putea încurca socotelile.

De aceea mi-am aşezat casa aproape.


...