Îmi plăcea povestea
cu orbul care găsise Brăila
-şi parcă era o umbrela veche
ce trebuia să poarte în ea
nebănuite comori.
"Ca o pânză de păianjen
cu toate străzile coborând în Dunăre"
au fost cuvintele ghidului nostru.
În centrul vechi
ochii ţi se deschid
peste secole cu foruri romane;
în centrul nou
ochii ţi se întâlnesc într-ai bărbaţilor
ce ştiu să privească fix, îndelung.
Nimeni nu te ceartă în Brăila
toţi te îndrumă de bine printre pânze
şi cobori, şi tot cobori
-e apă şi întunericul umbrelei închise.
...