sâmbătă, 22 decembrie 2012

Iernile (I)








De câte ori o mângâiam avea părul cald,
iar ochii ei albaștri nu și-au schimbat nuanța nicicând;
îmi vorbea despre lucruri doar după ce ele treceau
și-avea felul ei de a întoarce ușor spatele
când o-ncânta o priveliște.

Mi-am petrecut iernile așteptând prin ninsoare
clipele când ea revenea agale spre mine
și surâdeam amândouă- n mulțime.


Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.