joi, 24 iulie 2014

Holiday





Vara era prea rece, după cât aşteptaseră,
 umerii sub umbrele se rostogoleau ca-n Utrillo;
s-au întâmplat, de asemenea, lucruri purtând cu sine ghemotocul acela
care se mişcă încolo şi-ncoace când nu poți face rost de un poncho-n octombrie.



Şi totuşi, pe lângă tine treceau una, şi imediat alta
femei cu împletituri imposibile,
iar parcul se comporta tot timpul ca o pădure plină de rouă
unde, la o pensiune în care ai la discreție plăcintă cu afine
adormi fără să ştii când, între cearşafuri scrobite.



4 comentarii:

  1. i am caught - mesmerized - by the reflection in that teacup. the reflection of the curtains! or is it the cup itself imposing its print, or the saucer? or perhaps something that is in the tea itself showing its once-body? reality can not be sorted easily, nor should it be.

    beautiful. but how strange for me, the pull the cup has for a hand to hold it. i'm not accustomed to wanting people to enter such a scene of silence (they might disrupt it), but clearly the cup waits for someone.

    xo
    erin

    RăspundețiȘtergere
  2. stii ca am comentat aici, dar mi-a mancat blogger comentariul, acum m-am prins, daca nu scrie jos: Comentati ca: Roxana, comentariul se pierde, desi ar trebui ca el sa faca automat legatura cu mailul tau deschis si sa te identifice de acolo ca Roxana, asa facea pana acum, nu stiu ce l-a apucat de la o vreme, me rog...

    spusesem cat de fascinata sunt si eu de imaginea asta, este una dintre acelea de vis, din seria cu rochite si ceaiuri baroce pentru domnite :-)

    (poezia mi se pare, aici, cam prea incarcata, prea multe imagini disparate care nu reusesc sa se uneasca intr-un tot, desi fiecare in parte este puternica :-) oricum, pe langa imaginea asta nu stiu ce ar mai fi mers, totul ar fi palit :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. yes, i think like you too, dear Erin, reality can be the cup,the reflection or the flowers-or may be just the thin air of the afternoon.i would like that tea to expect someone who grasps into a breezy plain and has his feet quiet,equal

    thank you for such a rich view...

    RăspundețiȘtergere
  4. da,draga,dar ma bucur ca ai intrat acum,din nou, inseamna inca si mai mult aceasta insistenta de a intra-e ca si cum ne-am plimba in acea padure cu ramuri dese,in care,cred,inca mai este vacanta... iti MULTUMESC:)
    despre poezie mi se pare asa: nu stiu daca sunt atat de puternice imaginile , insa si mie mi se pare ca nu se prea asorteaza intre ele-adica langa primele doua versuri din fiecare strofa ar fi mers altceva. acum ma gandesc-nu mai stiu exact cand,cum am scris-o- ca asta se poate sa fie si efectul faptului ca,de multe ori, imi fac insemnari cu jumatati de versuri,care abia apoi se leaga in ceva-si aici ,cum spui tu,nu se prea leaga:)
    dar este,oare,atat de minunata imaginea?:) mie mi se pare dintr-un apartament vechi, cu podele de lemn,intunecate si lustruite,iar afara ar trebui sa ploua...

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.