Holiday

Vara era prea rece, după cât aşteptaseră,
 umerii sub umbrele se rostogoleau ca-n Utrillo;
s-au întâmplat, de asemenea, lucruri purtând cu sine ghemotocul acela
care se mişcă încolo şi-ncoace când nu poți face rost de un poncho-n octombrie.



Şi totuşi, pe lângă tine treceau una, şi imediat alta
femei cu împletituri imposibile,
iar parcul se comporta tot timpul ca o pădure plină de rouă
unde, la o pensiune în care ai la discreție plăcintă cu afine
adormi fără să ştii când, între cearşafuri scrobite.

Solstiţiu

În ziua care era cea mai lungă
avea pasul rar şi purta rochia
cu multe poteci albăstrii
pe o câmpie întinsă.

Era genul de situaţie-n care
alegeai un ruj strident  fără vreun risc
- chipurile avuseseră vreme să se bronzeze,
întreaga după-amiază ceva ca un leu
umblase încolo şi-ncoace, până plecase.

Iar seara putuse să se-ntindă-n tot patul,
să adoarmă târziu şi să se simtă frumoasă
în felul în care plaja intră în mare.

Grădina mătuşii Kaitlin

Când a venit primăvara
mătuşa Kaitlin a plantat în şir drept crini albi şi mulţi trandafiri
şi a început să citească seara poezii cu rimă împerecheată,
scandând comme il faut ritmul trohaic.

Însă pe la începutul nepăsătorului iunie,
când grădina împrumutase o idee din respiraţia unui câine ce doarme adânc,
am văzut-o plecându-se până la pământ în mijlocul straturilor
şi căutând cu ochii-ngustaţi ceva care semăna mult cu nişte seminţe de mac.

Aguridă

Astă-vară aveam dimineţi albe şi negre.


Ştiind că lângă fereastră sunt maci şi un soare lila,
făceam pluta răsfirând degetele între cearşafuri
şi-mi prindeam la ureche toate stridiile găsite prin august.


( Seara eram gata să jur pe un zambet
că întunericul se poate propune doar lângă greieri
şi plecam după ei prin colţurile date cu var ).


M-am trezit într-o doară, îngânând un refren dichisit
- se-ntâmplase totul într-un vis cu hibuscuşi,
cu trapeze şi cu un gust când foarte dulce, când acrişor
( poate fiindcă pârghiile erau din măceşe
însă n-aş putea să spun sigur ).

Vară indiană (dintr-o pagină de jurnal)

" M-am trezit în această dimineaţă cu două impresii adevărate: 
1) Că sunt o atletă - am adormit aseară în hanoracul cel gri, cum am crezut dintotdeauna şi apoi am văzut că poartă atleţii - atleţii care se mişcă pe ecran cu priviri de câini Raskie, atleţii care dimineaţa aleargă opt kilometri sau recită sutre, precum şi că
2) În cameră se petrece ceva straniu, pe care l-am legat doar în mod periferic de lumină, ceva pe care ştiam că, dacă mă voi strădui îndeajuns, voi ajunge cumva să mi-l amintesc.
Numai că nu a fost atât de simplu cum mă aşteptam - nu a mers nici prin tehnica privirilor-fascicul în toate unghiurile camerei, nici prin a încerca să-mi imaginez sub limbă aroma unui condiment pe care nu l-am folosit niciodată, şi nici măcar prin ceea ce mă salva în adolescenţă - cuvinte complicare pe care le scoteam aleatoriu din DEX şi care mi se părea că spun totul. N-a mers, aşadar, cu nimic, iar restul şederii pe saltea mi l-am petrecut alături de un roman norvegian, în care se despicau brazi înalţi în nişte munţi şi mai înalţi, iar o femeie cu o rochie decolorată îl săruta cu gesturi de preoteasă pe tatăl protagonistului - şi toate aceste lucruri mi s-au părut minunate, însă foarte îndepărtate de ceea ce voiam eu să aflu, aşa că am părăsit patul cu sentimentul că e posibil chiar să mor dacă nu: beau un ceai fierbinte; îmi pun pe o farfurie dovleac copt bine şi o movilă de fructe uscate; văd cât sunt de calde rufele întinse la uscat; îmi masez braţele cu ulei strălucitor şi îmi scot din levănţică o rochie uşoară (mi s-a părut, o clipă,  că este lângă mine cineva cu mâinile ca strugurii albi care s-a apucat, pornit pe fapte mari, să deschidă borcane).

************************************************


Puţine lucruri se compară, mi se pare, cu descifrarea sau, mai degrabă, anularea unui lapsus - nu îmi vine în minte, acum, decât clipa în care reîntâlneşti, din senin, un tânăr pe care nu l-ai mai văzut de când era mic. Iar ceea ce s-a întâmplat în această dimineaţă de septembrie nu se mai întâmplase de mult, şi m-a luat pe nepregătite: nu era toamnă. Spun asta pentru că ideea mea legată de ceea ce se întâmplă după august este recognoscibil prin aceea că îl simţi imediat ce scoţi dimineaţa un deget din pături; iar apoi este un albastru specific şi special de câine Raskie, de care nu poşi scăpa nici ziua, nici noaptea, un albastru care-ţi îngheaţă şi-ţi muşcă pulpele dacă iei o rochie de mătase.
Iar în dimineaţa aceasta nu mi-a fost nici frig şi nici teamă, deoarece m-aş fi putut gândi la buzele mele ca la merele tăiate şi întinse la soare, la flori ca la un disc în jurul luminii; nu mi-am dat imediat seama că în dimineaţa aceasta va fi din nou vară şi că voi alerga pe câmpiile ei de dovleac cu paşi de atletă. "

Piano

În vara aceea ne întâlneam abia seara
lângă câmpurile semănate cu trandafiri;
ea îmi spunea cum o urmăreşte povestea
unei viori din orchestra lui Cohen pe care n-o desluşea.

I-am scris mai apoi cum se perindă septembrie,
ca o femeie ce urcă pe scări cu paşii încetiniţi,
ca o femeie ce-şi netezeşte rochiile cu buchete de roze
şi cum sprâncenele ei stau drepte ca un arcuş.

Sfârşitul verii

Mi se păreau zilele verii ca boabele răscoapte din rodie;
doar în vise scurtate îmi făceam timp pentru braţele noastre micuţe
râdeam, şi spuneam că avem funde de capilare şi tihnă.

Am văzut, tot atunci, bătrânii care mâncau fructe de ceară şi sepia
dar nu puteam să le-ascult până la capăt istorisirile
- repede, grăbită vara se apleca
şi-n ultima zi am împărţit totul
într-un loc fără corturi, fără ciorchini.

Cherry Lady

În noaptea răcoroasă de iunie
pornise să culeagă cireşe, avea degetele albastre şi reci,
bujorii trecuseră, de trandafiri încă nu se apropiase,
dar văzuse într-o seară păuni străbătând zările.

Boabele erau atât de umede şi rotunde
- povestea lor despre roşu
a împletit-o cu mâinile-ntinse, îndepărtând ramuri,
într-un covor cu dulceţuri, într-un covor cu pene-azurii.

Călătorul

Ultimele dimineți din mai.

Am luat lângă mine perdelele pentru vară
n-am știut niciodată când să le așez la ferestre.

În camera plină de soare m-am dat ușor înapoi
- desenele umbrei peste gleznele mele
speram să fie un drum sau un oaspete foarte umblat.

Mi s-a părut atunci că e deja noapte, că dorm într-un han
și visez cum se scutură lângă umărul meu florile
- nu vedeam limpede între buchete de liliac și bujori,
nu vedeam limpede între trandafiri și glicine.

Ipoteze

Era, asta știu sigur, una dintre căldurile de iulie,
când mi-a întins un pahar cu apă - cu adevărat limpede
- prin el, eu am privit, de pe drum, câmpurile.

S-a făcut foarte frig în zilele astea
și-mi fac mereu ceai, și-mi încălzesc genele,
pe-nserat,văd aburul și ceața cum se ridică
și nu-mi amintesc nicidecum
dacă erau doar trandafiri micuți și sălbatici
sau pe coline se legănau în vânt albăstrele.

Grija

Însemnase cu grijă toate zilele verii,
pusese bolurile la soare, le pregătise pentru orice fiertură,
citise în fiecare seară prietenilor câte-o poveste
- din niciuna nu lipseau adierile nucului.

De aceea când a venit septembrie cu nopţi din care lipseau stele
prudenţa i-a fost lăudată
şi-au sorbit licorile pline de strălucire.

Abia i-au auzit paşii.

Pletele

În august
inima mea, atât de plină
nu ştie cum să primească
o toamnă nouă.

E prima seară în care mă-ntreb
ce straie să-mi pun;
mi-am lăsat, peste umeri, pletele.

Despre vară

În vara aceea a vorbit despre ea doar cu greu
- visa mult şi îşi amintea toate visele,
iar într-o seară văzuse pe stradă
oamenii aceia de la carnavalul din somn.

Se plimba dormitând, amuşinând mai degrabă
smoala încinsă şi berile negre
- mai târziu, aveam să-mi imaginez şampanii mahon
şi cât de bronzat îi era, în vara aceea, tot spatele.

Cu adevărat despre vară am aflat de la ea doar în iarnă
- pe atunci îmi scria rar, asigurându-mă mereu că e bine.

Răcori

Toamna se simte în parc
în această dimineaţă de august;
foşnetele limpezi în răcoarea ramurilor,
aşteptarea unui prieten de care îţi este atât de dor.

Câteva minute
(ţi se va părea mult, dacă va-ntârzia,
sunt atâtea pe care vrei să le ştii).

Muguri

În vara aceeam scris poemele ceaiului alb
- perdelele păreau să aibă umbre din cele mai vagi
- şi-un fir atât de subţire lega covorul de bambus
pe care el păşise încet, cerând mereu voie.

Toate-au trecut foarte repede
- ţesăturile mugurilor dorm în cutele satinate
când mângâi uşor bolul.

Fidelitate

Avea pentru vară o pereche de sandale viguroase, cu tălpile tot timpul umede
şi o pălărie care-i dădea la iveală doar zâmbetul;
dacă o gâtuia vreo veste din Nordu'-ngheţat
alerga ziua-ntreagă prin tufişul cu mure.

Stârnea, cu degetele-n spirală, doruri iubiţilor
şi se lăsa la pământ odată cu ciocârlia;
bănuia ce-i la finele calendarului,
însă vara n-a părăsit-o nici măcar o clipă.

Prietenii

Celor cu care zâmbesc

În acea seară am aşezat în tokonoma primul vlăstar al iasomiei
- fiecare petală  aşteptase în  ploile primăverii -
ei au venit, ca întotdeauna, zâmbind,
au lăudat, împreună, alegerea,
apoi am rostit alături
un haiku despre întuneric.

Lumea ne privea, trecând, prin ferestre.

Lumină de august

Ferestrele ei erau întotdeauna deschise
- şi, din câte ştiu, storuri nu şi-a pus niciodată -
când mă chema, mi se părea că îmi explică o diagramă
- iar daca-ncercam să-nţeleg, se topea în lumina de august.

Moliciune şi iasomie ieşeau din încheieturile ei,
strângea în pieptănătură umbrele serii,
o ajutam să întindă cearceafurile
şi plecam cât mai târziu cu putinţă,
făcând pe stradă gesturi nebune.

Nopţile

Era o fată despre care se spunea că s-a născut sub zodia strălucirii
- razele primiseră permisiunea să o trezească devreme,
când nu ştiai ce să-i spui te pomeneai înşirând şotii
şi umblai mult până să-i găseşti un dar
care să pară, cât de cât, o oglindă aşezată sub cerul de iulie.

De aceea nu mică le-a fost mirarea
când au descoperit la ce ore adormea ea.

Luxură

Seara peste grădina de trandafiri se lăsa aburul
- şi uneori era tot acolo când adormea
( gesturile lui fuseseră întotdeauna răzleţe
nu ştia niciodată să aleagă o pălărie ).

Soarele-i mângâiase deja picioarele subţiri şi claviculele
în umbră
avea pe buze un must cafeniu, de smochine.

Dimineaţa s-a aplecat uşor, şi-a ridicat bretelele rochiei verzi
şi-a aşteptat, privindu-se atent în oglindă, măcar un cuvânt.