Un cântec vag străbătea dimineața
- pe bâjbâite am încercat să mi-l amintesc,
mi-au venit în minte coastele iubitului meu, atunci când adorm
și cum mă-ntreb mereu ce gândesc câinii în soare.
Stăteam pe marginea tare a patului - și mi se părea râu,
un copil îmbufnat arunca pietre micuțe;
am pus capul pe mal și-am închis ochii.
(Iubitul meu se distrează povestindu-mi adesea
despre vocalizele mele din somn).