A iubi primăvara

Uneori, a iubi primăvara înseamnă
să te întrebi care e ora la care va fi întuneric
să torni într-un singur pahar vin,
și-apoi să aşezi alături liliac alb, liliac mov şi lila
şi să te culci repede fără să spui noapte bună.


Alteori, primăvara se poate întâmpla doar atât:
să te trezeşti noaptea şi să înteţeşti focul
aşa cum făcea tatăl tău mai demult,
când tu ascultai printre gene, şi-apoi adormeai.

În vestibul

Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.





Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.


Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
 că va fi atentă la scări.

Promisiune (II)

-Când mă voi întoarce...
-dar nu vreau să pleci...
-Îţi promit că, îmbrăţişaţi...
-oh, braţele tale...
-O să ne aşezăm într-un colţ...
-da, fără ştire...
-Şi o să le dăm totul

-...dar să nu întârzii...
-Voi veni la timp, negreşit


...