Umezeală

Prima seară a primăverii a fost
ca şi când ai face dragoste în noaptea de Paşti.
Erau ceva mai mult de 17 ani, da,
însă şi pe-atunci tot la fel ar fi spus.

Între aceste două nopţi se afla un pahar gol
în care avusese mai înainte-un vin aşa de înţepător
de parcă ai fi adus de pe stânci umede butoaiele
și-ai fi purtat tocuri.

Apusul

În după-amiaza aceea s-a gândit să plece puțin mai devreme.
Și-a împachetat sandalele, apoi le-a strâns cu tandrețe sub braț,
mersul ei era acela de toate zilele.

Lumina fierbinte a după-amiezii în stradă era
un pahar cu vin roșu ce se înălța toastând la apus
 - iar ea a făcut un gest după care sandalele au căzut într-un colț
 și-apoi  a luat-o cu pași repezi pe scurtătură.

Ştiinţe exacte

Primăvara avea în minte toate ideile-acelea
care îţi vin atunci când deschizi o gramatică;
după un vânt galben şi punctual forsiţia înflorise
şi se foloseau  glasurile cu care ştii exact ce să spui
cuiva care-ntreabă seara pe străzi o adresă.

Privirea ei era ca a unei doamne făurite dintr-un unt tare
care se trezeşte devreme şi apretează milieurile,
iar apoi, urmărind chiselele aliniate în galantare, calculează precis
ora potrivită să dea drumul la samovar.

Floare-albastră

Nu era mereu totul trist
- spuneau ei când își dădeau întâlnire
în primele zile-ale primăverii.

Cămășile se uscaseră greu printre ploi
- și-atunci ea găsea cu cale să-și prindă în păr
o zambilă albastră.

Pășeau astfel în aerul care se umplea cu migală
la fel cum se lasă iarna tăcerea-n grădini.

Feng-Shui IV (salcia)

Ştiu că nu - ţi trebuie
aceste fire de salcie
în drumul tău de aer
- dar îmi trebuie mie
- mi-ai lăsat atâtea sălcii,
dragul meu,
cum să mai păstrez discreţia
învăţăturii tale?

Ci lasă-mă să-ţi caligrafiez cărarea
cu osanale pe lângă tine sălcii
- plânsul lor mă înduioşează o vreme.


...