În noaptea aceea am îndepărtat totul, iubite
- oricum, nu mai erau de mult frunze;
am scos, pe zi, și rădăcinile crizantemelor
nu am aprins focul, deși mi-e mereu dragă flacăra lui.
Se făcuse ora la care-ai să vii,
când mi s-a oprit inima într-o clipă:
am văzut că luna apăruse, plină, pe cer.