miercuri, 7 noiembrie 2012

Sonorizări




Ne-am amintit atunci de mai mulți ani
- noi străluceam, aveam cerceii lungi și brațele goale,
iar lor chitara nu le-a jucat nicio festă
- auzeam ecourile și în pahare.

(Se poate să ne fi ajutat noaptea,
mai ales că ne venise ideea să privim totul prin lună).

Zilele sunt întretăiate,
iar seara, când pașii spre casă îmi sunt tot mai rari,
ascult, la ferestre,  zarvă de ramuri și sticlă.


Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.