joi, 9 mai 2013

Mai




"Mai vino-n mai,
am șal corai
și ceai de-agavă,
nu mai sunt gravă!
De vii în mai
pe vechiul plai
fac pași ușori,
zici că sunt flori!
Am și-un copac
de-amoniac
- de nu crezi, vai!,
te-aștept în mai!"

Ea adunase pe-atunci toate obiectele stranii
- mie mi se păreau dintr-o ladă de zestre;
noaptea mergea la dans în sandale albastre
și cânta despre fulgere.

Dar nu m-am ridicat să-i vorbesc
- era în mine o teamă exact ca și când
s-ar trezi bucatele din cămară
într-o noapte de Paști.


4 comentarii:

  1. Ma infior de fiecare data cand iti citesc poeziile. Da, Andreea are dreptate, nu stii de unde sa le apuci uneori, aproape ca sunt straine, te gandesti cate si cate povesti sunt in spatele acelor versuri, ai vrea sa le stii pe toate, fara exceptie.

    atat de frumoase sunt versurile tale, draga mea.

    (scriind acest ultim rand mi-a venit in minte acel vers al lui Blaga: "Asa-s de negri ochii tai / lumina mea."

    ultimele doua versuri din poezia ta m-au infiorat. atat de frumos. trebuie sa tac, sa nu stric aceasta frumusete.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur atat de mult ca ti-a placut,ca iti place,as roti falduri bordeaux in jurul cuvintelor tale,asta ii vine taurului in minte:)
    si acele versuri despre "lumina",daca ai sti cat imi plac,mi-as fi dorit sa ma vada cineva asa,cu ochii intunecati,raspandind,oximonoronic,raze din adancul materiei-a propos,si blaga era taur si el:)

    si,cum ii spun si Andreei mereu-chiar asa a fost. am intrat in noaptea de Pasti in camara,erau acolo atatea mancaruri,cum stateau ele,in regalitatea mirosurilor si a culorilor lor proaspete,nu am indraznit sa mai fac niciun pas,era ca intr-un poam de Pessoa:)am iesit, pe tacute,ca si tine,neindraznind...

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos... este un sal care se roteste, acela din imagine? e salul bordeaux pe care il rotesti tu in jurul lumii, draga mea :-)

    ce imi place ultima strofa, oh, este dintre cele magnifice.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)se rotesc,acolo,paralele una cu alta ,doua lumi:covorul si fusta mea-este in dreapta imaginii,piciorul meu,degetele lui,de fapt:)mi le-am facut de Pasti,e singura imagine a mea facuta de mine care ma prinde ca intr-un dans,cel putin asa am eu impresia:)

    dar si mai mult,cred,iubesc acea clipa de incremenire,in care si cel mai ingenios dans se opreste,da:)

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.