În noaptea aceea am îndepărtat totul, iubite
- oricum, nu mai erau de mult frunze;
am scos, pe zi, și rădăcinile crizantemelor
nu am aprins focul, deși mi-e mereu dragă flacăra lui.
Se făcuse ora la care-ai să vii,
când mi s-a oprit inima într-o clipă:
am văzut că luna apăruse, plină, pe cer.
ce frumoasa e, oh, nu ma pot opri din uitat, vreau sa ma scufund acolo, in ochii ei, in privirea ei intoarsa spre sine, in parul ei valurit...
RăspundețiȘtergereprima strofa m-a ucis, este atat atat de frumoasa.
aici am dubii:
Se făcuse ora la care-ai să vii,
când mi s-a oprit inima într-o clipă:
se poate opri inima altfel decat intr-o clipa? :-) plus ca ora si clipa, apoi, nu stiu... dar mazgalesc totul aici cu prostiile mele, iarta-ma :-)
nu,nu,sa imi spui,stii ca este esential pentru mine.
RăspundețiȘtergereda,iti dau drepatate perfecta,aici nu mai trebuia "clipa",cu inima nu e de glumit,ea nu se incurca cu jumatati de masura,ea face totul intr-o singura clipa:)deci fara clipa.
multumesc,draga mea,chiar asa a fost,cum spunea odata cineva:)