Vara aveam în mod sigur margarete sălbatice
- puteam să jur că nu va-ntârzia să-mi aducă -
îi pregăteam, între timp, calinerii vegetale
şi ne miram împreună de ce putea să fie părul ei blond
sub razele acelea toride.
Purta chiar şi-atunci uniformele-nchise
(mult mai târziu am văzut ce transparent îi era gâtul
şi cum i se furişa respiraţia pe lângă revere),
iar dacă plângea, lacrimile i se uscau repede
- zicea că vara are zilele lungi, poţi să faci multe.
Ştiam amândouă că a venit toamna
când nu mai ascultam Debussy...
Hi cerasela.It is wonderful to know your beautiful name.both photos are a silken beauty.
RăspundețiȘtergerethankyou and have a beautiful magical day.
It is touching, Mirae, how glad you are , how many thanks you find always for such little things; for that I thank you:)
RăspundețiȘtergereThere is always a feeling of silk when you can penetrate the white and the petals of a daisy, I think, when a friend comes to you and smiles like in the first day of the universe; when you listen Debussy, if you want:)
ce contrast urias intre prima imagine si a doua, m-a speriat putin a doua, nu am putut/o integra printre margarete si bucuria aceea luminoasa de vara (cand lacrimile, chiar ele, se usuca repede :-)
RăspundețiȘtergeresi eu am o nebunie cu margaretele, cat de frumos si matasos tremura ele sub privirea ta aici, m-au cucerit.
uite, versurile acestea mi-au facu seara rotunda-rotunda-rotunda
RăspundețiȘtergere'(mult mai târziu am văzut ce transparent îi era gâtul
şi cum i se furişa respiraţia pe lângă revere)'
atat de frumoase, de pure, cum le poti vedea astfel, cum, nu incetez sa ma minunez...
R,da,acum dupa ce ai spus tu,imi dau seama ca asa trebuie sa para,la o privire mai sanatoasa,mai obiectiva:)continuu sa cred ca imaginile nu contrazic ceea ce am incercat sa spun despre ele,insa puse una langa alta,da,asa este.eu ezitasem gandindu-ma doar la faptul ca una e colorata,iar cealalta alb-negru,insa nu am putut rezista "matasii",cum a spus Mirae:)
RăspundețiȘtergeresi intr-adevar gestul acela,in albeata verii,ca cineva sa iti intinda un buchet de margarete are o frumusete"rotunda",cum ar spune Cris:)nu poti fi,spun eu,decat pierdut,in fata unei asemenea declaratii(fata din poezie exista,mai frumoasa decat as putea-o descrie vreodata)
Cris,trebuie sa vad si eu ceva,totusi,nu,in clipele in care nu par deloc prezenta in exterior,fapt pentru care,la randul meu,pierd atatea si pentru care,in general,sunt amendata:)numai ca,asa cum i-am spus si Roxanei,nu mi se pare ca vad atat de mult si de multe cat spuneti voi,cat intuiesc eu ca ar fi de vazut.poate ca nemurirea s-ar traduce,pentru mine,ca fiintand fara pauze intr-o lume in care nu conteaza decat ceea ce se afla dincolo de revere.
RăspundețiȘtergereacum de acolo iti scriu:)