Însemnase cu grijă toate zilele verii,
pusese bolurile la soare, le pregătise pentru orice fiertură,
citise în fiecare seară prietenilor câte-o poveste
- din niciuna nu lipseau adierile nucului.
De aceea când a venit septembrie cu nopţi din care lipseau stele
prudenţa i-a fost lăudată
şi-au sorbit licorile pline de strălucire.
Abia i-au auzit paşii.
o sa razi, dar mi-am amintit de Balada unui greier mic :-) asa de mult ma emotiona cand eram mica, si spuneam in lacrimi cri cri toamna gri si desi stiam ca ar fi fost mult mai bine sa fiu furnica inteleapta si prevazatoare, parca tot spre greieras ma tragea inima :-)
RăspundețiȘtergereaici la tine furnica a capatat aripi uriase de matase si are grja de toti, ceea ce inseamna ca toti greierii lumii pot sa stea linistiti, vor fi ocrotiti si inveliti cu dragoste in aripile ei :-)
:)da,nu m-am gandit,vezi bine deloc la asta.si mie imi tremura pe atunci vocea si imi imaginam foarte grenant griul,cu toate nuantele lui-griul,cu nuantele lui,care au ucis atatea in mine,dar mi-au dat,apoi,si acele splendori:)
RăspundețiȘtergereceea ce pot spune despre greiere si furnica este ca:nu cred ca reusesc sa fiu furnica inteleapta decat in cantitati foarte limitate,desi aparentele tind sa ma faca stralucitoare:0insa ceea ce este foarte cert este ca spre greiere imi merge si mie inima,iar daca vreodata reusesc sa fiu o furnica adevarata,ei,bine,greierele este intotdeauna musafirul meu iubit.
inca ceva-atat de departe si aerisit vezi tu,aripi de matase,da,pentru a naste aceste imagini pentru cineva,imi spun,merita sa scrii toata viata(de cele mai multe ori,ele sunt mult mai frumoase si inchegate decat ceea ce spun eu;cuvintele mele formeaza,adesea,doar o anticamera:) ).