În noaptea răcoroasă de iunie
pornise să culeagă cireşe, avea degetele albastre şi reci,
bujorii trecuseră, de trandafiri încă nu se apropiase,
dar văzuse într-o seară păuni străbătând zările.
Boabele erau atât de umede şi rotunde
- povestea lor despre roşu
a împletit-o cu mâinile-ntinse, îndepărtând ramuri,
într-un covor cu dulceţuri, într-un covor cu pene-azurii.
si eu am facut fotografii cu cirese!!! :-) la mosie, vineri! si voiam sa le postez pe bridge, in curand :-)))
RăspundețiȘtergereminunat - si cum ai introdus si albastul, nesperat, de doua ori, da red&blue, ce frumusete :-)
Cred ca ai intrat, tiptil, in visul noptilor de vara al tuturor. Sau in visul meu, macar, cand ziua devine o tanjire dupa boabe reci, "umede", ne fac sa ne rotunjim gura in rostiri mute, ca pestii, chintesentice. Asta simt, si ma intreb de ce astept noaptea, de ce nu plec, de-acum, la cules.
RăspundețiȘtergereda,acel tandem de victorie si detasare,nu?:) dar aceasta "potriveala" de rosu-albastru,ea nu mi s-a parut niciodata intamplatoare,nu,parca rasar ceruri si curg pahare din vin nesatios,orice coltisor,de pene azurii vrastate cu cirese sau nu,in aceste zvarcoliri eliberate de ele insele poarta in el,imi vine sa spun,speranta si o briza ca o bratara de vise:)
RăspundețiȘtergere:) visele acestor nopti de vara,vrajite:) si cu dor si tanjire de rece,de a umezi vederea,desi tot atat de odihnitoare imi apar cateodata mirajele,si poate de acolo vin si acele rotunjiri ale buzelor care nu rostesc,ci doar cheama ,mut,cum spui tu.si e atat de frumos,ca in copilarie de frumos se pastreaza acest lucru mereu,sa iti vezi pumnii cu mult,mult rosu,si sa te crezi,cumva,erou:)
RăspundețiȘtergere