Era, asta știu sigur, una dintre căldurile de iulie,
când mi-a întins un pahar cu apă - cu adevărat limpede
- prin el, eu am privit, de pe drum, câmpurile.
S-a făcut foarte frig în zilele astea
și-mi fac mereu ceai, și-mi încălzesc genele,
pe-nserat,văd aburul și ceața cum se ridică
și nu-mi amintesc nicidecum
dacă erau doar trandafiri micuți și sălbatici
sau pe coline se legănau în vânt albăstrele.
vai, dar florile cele albastre, chiar sunt albastrele? - sunt vii, se ridica de pe masa, se deschid, vibreaza
RăspundețiȘtergeretotul este minunat, vai cat mi-a placut si poezia
:)vreau sa cred ca sunt albastrele,numai faptul ca ele au tulpina mai groasa m-ar mai impiedica,dar sunt tot felul de capricii in natura,eu cred ca nimic nu ne poate opri sa credem ce vrem:)
RăspundețiȘtergereaceasta poezie are la baza doua amintiri.una,de acum cativa ani,cand am descoperit eu in profunzime mirajul unor maini albe,impreunate in jurul unui pahar transparent,cu apa,evident,la fel;atunci am descoperit transparenta desavarsita,sustinuta de cel mai suav material cu putinta-albul.si acest lucru s-a suprapus cu unul intamplat de curand:eram asa de obosita,dupa una dintre zilele mele in care nu reusisem sa fac fata zambind lucrurilor.si stateam,inerta aproape,cu mainile in palme,la masa,voiam sa scriu ceva,dar gandurile se alergau,nu se limpezea nimic,oricat as fi vrut.si,atunci,am vazut,parca pentru prima data in viata mea,sticla cu apa alaturi de mine-niciodata nu am simtit claritatea apei ca atunci,cred ca niciodata nu m-a vindecat ea asa,parca mi-a luat toata mazga din frunte,m-am simtit ca si cand as fi dat gata un izvor de munte:)
poezia ,desi nu este printre cele 6-7 din imediata mea rasuflare adanca,este in cercul imediat urmator,o recunosc:)adica este foarte limpede pentru mine ce am vrut sa spun acolo,fara a forta nimic,nu am cautat niciunul dintre versuri,nu am construit nimic, a trebuit doar sa dau la o parte niste cuvinte impovaratoare,este poezia ,ca sa zic asa,foarte draga mie ca un pahar cu apa limpede,fara nimic din basorelifurile mentale pe care mi le-ar fi inspirat,de pilda,un pahar de vin:)ca o rochita campestra,cu maci,pe care o porti vara,culegand,pur si simplu,albastrele -strangerea de inima din apropierea tepilor de trandafiri e in spate-sau,cel putin,eu asa am vrut:)
oh
RăspundețiȘtergere:-)
da, asa este, asa este poezia asta, ai reusit perfect :-)