Ferestrele ei erau întotdeauna deschise
- şi, din câte ştiu, storuri nu şi-a pus niciodată -
când mă chema, mi se părea că îmi explică o diagramă
- iar daca-ncercam să-nţeleg, se topea în lumina de august.
Moliciune şi iasomie ieşeau din încheieturile ei,
strângea în pieptănătură umbrele serii,
o ajutam să întindă cearceafurile
şi plecam cât mai târziu cu putinţă,
făcând pe stradă gesturi nebune.
asa esti tu, fara gesturi nebune. pur si simplu iasomie
RăspundețiȘtergerecat de pur si simplu putem vedea uneori lucrurile;si cum ne este,uneori,iasomia indeajuns.
RăspundețiȘtergeremultumesc:)