Somnul îmi era deplin în noaptea aceea
până când cearceaful cel alb
a prins a se boţi între degetele mele neliniştite.
Spuneai că da, e bine, sunt un om onorabil
şi m-am dăruit cât s-a putut
- dar mai trebuie să fac ceva.
Şi nici apoi, în dimineaţă,
netezind cu migală cearceaful,
n-am reuşit să ascult în linişte
- cântecul păsărilor mă asurzea.
...
