(Iubita
cu genele închise
în adâncitura claviculei mele).
Noaptea
îmi dau seama
că trebuie să-i construiesc o nouă casă-
-clavicula mea a devenit prea strâmtă
pentru întinderea somnului ei.
Îi trebuie sere, şi papagali,
un paj să-i deschidă uşile.
Un pietrar
să-mi dăltuiască noi oase.
În timp ce ea doarme,
şi se întinde în somn.
...
aaaah
RăspundețiȘtergerepoezia mea preferata! :-)
Aaah-ul tau,puterea incalculabila a interjectiei,m-as revarsa,iubita,in acea mare de somn,dupa care stii cat tanjesc...
RăspundețiȘtergere:) si a mea, preferata.
RăspundețiȘtergerema cutremura
nu ştiu de unde, dar îmi pare că ştiu şi eu această poezie, are ceva familiar sub claviculă.
RăspundețiȘtergereşi mai interesant e că toate comment-urile tale sunt într-un fel tot nişte poezii, când am citit prima poezie la tine pe blog am crezut că e un accident dar iată, nu e!
sculptează dară în continuare lumile tale metamorfice să ne topim şi noi în modelele tale complicate şi luminoase, să înverzim sub cuvintele albastre.
melancolie osoasă.
da. e clar un deja-vu.
RăspundețiȘtergereCris draga,cutremurul tau se revarsa in mine,si ma bucur ca odata,prin mine,s-a povestit despre clavicula care ne tine capsoarele la adapost.
RăspundețiȘtergereFlipi,aceasta poezie am scris-o odata pe blogul lui Liviu,se poate ca deja-vu-ul sa fie,astfel,elucidat,iarta-ma,daca stric,prin asta,magia.Insa se poate si ca lumea din clavicula sa fi fost intr-un alt fel simtita,in simtirile tale largi si unduitoare,iar aici isi gaseste doar o alta forma.
RăspundețiȘtergereImi scrii foarte magulitor pentru mine,cred ca o sa devin putin ingamfata:)Chiar daca eu nu imi dau in mod direct seama despre frumusetea pe care altii o vad in ceea ce fac sau spun eu,ea se intoarce,prin vorbele celor dragi,la mine,minunandu-ma,lasandu-ma intrebatoare,apoi linistita;cum as putea sa nu fiu ferice cand oamenii inverzesc?...
dacă se strecoară îngâmfare mă potolesc. magia nu poate fi ştirbită, e o stare de fapr, e parte din noi :D
RăspundețiȘtergerechiar dacă a publicat-o liviu şi atunci sigur am citit-o tot e acelaşi sentiment, e un vis pe care l-am avut.
iar treaba cu datul e de la sine înţeleasă: se întâmplă fără să vrei sî întoarcă, e una din legile universului.
cu înverzitul iar e normal, e primăvara timpului, se apropie începutul:D