În vestibul

Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.





Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.


Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
 că va fi atentă la scări.

Confesiuni

Când povestea despre el
mâinile i se odihneau
şi privea într-un loc
la care eu puteam să visez
numai noaptea.

Portret al artistului

Roxana, care îmi arăţi chipul lumii, cum se spune, în albul său, Mulţii Ani, toţi anii artei, ţie...

Ea ştia toate culorile
niciodată nu-mi înşela aşteptările
mă-nvăţa cum să ajustez marginile
şi cât să las pânza la macerat.

Îi priveam atelierul prin sticlă,
o vizitam adesea cu braţe de flori,
mă punea-n lumină-n buchet,
nu aştepta nimic de la mine
când mă strângea-n braţe.

Picta mai departe.


...

Aceia

Ei stăteau drept în rând toţi,
se aliniau perfect la strigare
şi-şi sumeţeau mânecile
când se apucau de vreo treabă.

Ei aveau părul bogat toţi
şi le strălucea, în şuviţe egale,
ridicau o sprânceană când te plângeai
şi te luau aproape, dacă erai obosit.

Ei puteau fi distraţi de orice
şi păstrau daruri mici în chivoturi,
te aşteptau, drept în rând, toţi
când plecai peste mări şi ţări.


...

...

Visul

Azi-noapte am visat o iubire
- era albă, uşoară şi strălucea la răstimpuri,
când ne atingeam mâna din întâmplare,
sau când vedeam o floare pe drum, din senin.

Imaginile sunt oarecum şterse,
nu aş putea, la trezire, să-ţi descriu chipul,
nici cuvinte prea mari nu cred că-mi spuneai,
însă mă simt cumva limpede şi mai pregătită
să adorm iarăşi.


...

Degetele

Atunci frica mea a înflorit într-un buchet de gladiole albe
-mi s-a părut de-a dreptul regală puterea corolei,
aşa că mi-am plecat umerii.

În încremenire am simţit mişcare-
-degetele mele, singure,
prinseseră ceva mătăsos între inelar şi arătător.

Poala sari-ului tău se dezmierda sub mângâierile mele
-oh, ce naivă eu, să nu-mi dau seama
că în ziua aceea ţi-ai împletit coroana
cu gladiole albe.


...

Artizanul

Strânsesem
atâtea relicvarii
că mi-am făcut, din nou,
două mâini.

O vreme, bilele chinezeşti
s-au încăuşat perfect;
apoi, din grijă
să nu-mi obosească oasele cântărind,
mama mi-a dăruit un rozariu.

Străbat
fiecare mărgică.

Pun nod
după fiecare.

Mai am puţin-
-termin şiragul
şi îl pun la admirat,
din nou,
în casetă.



..