Ce anume protejează fiinţele vii

Nimic din ceea ce nu se mai întâmplase vreodată
n-a fost spus în conversaţia dintre toate cea mai sonoră.









Iar când au trecut după-amiezile-n care
a scris totul în jurnal sub formă de dialog
şi apoi serile ca respiraţia unui iepure
aflat singur pe câmp dintr-odată,
s-a întrebat ce anume protejează fiinţele vii
- nu părea să fie nici frigul,
nici ceva pe care l-ai înţelege
când te-ai juca pe-o bordură, cu resturi de sticlă pisată.

Actriţa

Simţise de mult că zilele acelea de toamnă
- atât de-nsorite, scurte şi neverosimil de reci -
nu puteau prevesti nimic bun;
de aceea a-nscenat aşteptări
care începeau, strict, la aceeaşi oră din seară.

Ceva care are nevoie în mod special de mătase,
unghii ca o coajă subţire de ou
şi neapărat o singură lampă
conţinea de fiecare dată povestea.

Mult mai târziu,
când nimic nu părea să mai aibă vreo importanţă,
urma să aibă loc acel gest
prin care ai vedea dintr-odată
că nu ţi-ai masat tâmplele cu parfum.

Pluta

În felul acela pe care-l numeau fluture
i-ar fi plăcut să înoate;
sau măcar să se ţină la suprafaţă,
cum făceau ceilalţi când o încurajau
spunându-i că pluta-i uşoară.

Pândea momentul cel potrivit
- cât marinarii chicoteau neatenţi
şi măturau puntea-n aval.

Umezeală

Prima seară a primăverii a fost
ca şi când ai face dragoste în noaptea de Paşti.
Erau ceva mai mult de 17 ani, da,
însă şi pe-atunci tot la fel ar fi spus.

Între aceste două nopţi se afla un pahar gol
în care avusese mai înainte-un vin aşa de înţepător
de parcă ai fi adus de pe stânci umede butoaiele
și-ai fi purtat tocuri.

Floarea

Foto: Roxana Ghiță

Prelucrare: Subsprâncene


Septembrie și felul ei de-a se ridica
zărind o dalie pe care să o iubească
erau ca și cum te-ai trezi și-ai privi
la prima oră acoperișurile.

Holiday

Vara era prea rece, după cât aşteptaseră,
 umerii sub umbrele se rostogoleau ca-n Utrillo;
s-au întâmplat, de asemenea, lucruri purtând cu sine ghemotocul acela
care se mişcă încolo şi-ncoace când nu poți face rost de un poncho-n octombrie.



Şi totuşi, pe lângă tine treceau una, şi imediat alta
femei cu împletituri imposibile,
iar parcul se comporta tot timpul ca o pădure plină de rouă
unde, la o pensiune în care ai la discreție plăcintă cu afine
adormi fără să ştii când, între cearşafuri scrobite.

Solstiţiu

În ziua care era cea mai lungă
avea pasul rar şi purta rochia
cu multe poteci albăstrii
pe o câmpie întinsă.

Era genul de situaţie-n care
alegeai un ruj strident  fără vreun risc
- chipurile avuseseră vreme să se bronzeze,
întreaga după-amiază ceva ca un leu
umblase încolo şi-ncoace, până plecase.

Iar seara putuse să se-ntindă-n tot patul,
să adoarmă târziu şi să se simtă frumoasă
în felul în care plaja intră în mare.