Pluta

În felul acela pe care-l numeau fluture
i-ar fi plăcut să înoate;
sau măcar să se ţină la suprafaţă,
cum făceau ceilalţi când o încurajau
spunându-i că pluta-i uşoară.

Pândea momentul cel potrivit
- cât marinarii chicoteau neatenţi
şi măturau puntea-n aval.

Atelier

Ea îşi făcea desenele pe pământ,
fluturi cu aripile clisoase şi stăncuţe albastre
îşi luau zborul din umbră.

M-am urcat pe un scaun, apoi încă pe unul...
voiam mai mult ca orice să văd încotro se îndreaptă
- lângă mine, privirea ei aluneca printre dale.

Reverii

Scaunul ieșise din noapte și lăsase acolo toate amintirile zilei
- clipa aceea, pe care nu se aștepta s-o-ntâlnească
îmbrăcase marginile de lemn, se lăsase apoi ca o husă,
iar în moliciune ea curând și-a dat seama
că nu vrea decât să se așeze mai bine.

Mâinile i s-au lungit,așadar, și i s-au așezat pe talia caldă,
mai trebuia doar pleoapele să le-nchidă o idee mai strâns
- când aerul a fost plin de stridențe-aurii:
fluturii de os, din brățara albastră
se chemau, se-nălțau și dansau iute sub lampă.

Se făcuse iar noapte.