Actriţa

Simţise de mult că zilele acelea de toamnă
- atât de-nsorite, scurte şi neverosimil de reci -
nu puteau prevesti nimic bun;
de aceea a-nscenat aşteptări
care începeau, strict, la aceeaşi oră din seară.

Ceva care are nevoie în mod special de mătase,
unghii ca o coajă subţire de ou
şi neapărat o singură lampă
conţinea de fiecare dată povestea.

Mult mai târziu,
când nimic nu părea să mai aibă vreo importanţă,
urma să aibă loc acel gest
prin care ai vedea dintr-odată
că nu ţi-ai masat tâmplele cu parfum.

Pregătiri

Toamna nu era printre cele mai calde,
de aceea ar fi fost foarte bine să ştii ce ai de făcut,
mai ales că erau cu tine şi ploile,
mestecându-şi domol tainul de frunze pierdute
(puţin mai greu era noaptea, când se părea
că cineva scrâşneşte sub pomi
ramuri subţirele şi crizanteme
fără să se gândească).

Astfel că-şi petrecea zilele aranjând în cămări
glastre cu gem şi cu musturi albastre,
iar pelerinele şi le-ajusta după o modă
şoptită de doi cormorani, lângă un nor străveziu.

Făcea toate astea cu un zâmbet cochet,
aşa cum îl ai când îţi aranjezi pentru nimeni sprâncenele;
n-a vrut să îmi spună de ce a ţipat, şi i-a părut mai apoi rău
când nu şi-a găsit rujurile şi pieptenele de zadă
( uitase că simţiserăm amândouă, străbătând rafturile
aceleaşi izuri de iască, şi nu ştiam dacă vinul s-a limpezit )

Seara

Aveau obiceiul de a ieşi la plimbare doar seara, într-o trăsură deschisă.
Mâinile ei cu brăţări argintii dădeau ca exemplu stelele,
iar când caii intrau domol în noapte, şoaptele lui deveneau strigăte.

Promisiune

După ce-o să mă smulg din trupul tău
mă voi odihni câteva sute de ani.

Dar îţi promit:
voi relua această poveste
după dorinţa ta de-acum.


...