Aceia

Ei stăteau drept în rând toţi,
se aliniau perfect la strigare
şi-şi sumeţeau mânecile
când se apucau de vreo treabă.

Ei aveau părul bogat toţi
şi le strălucea, în şuviţe egale,
ridicau o sprânceană când te plângeai
şi te luau aproape, dacă erai obosit.

Ei puteau fi distraţi de orice
şi păstrau daruri mici în chivoturi,
te aşteptau, drept în rând, toţi
când plecai peste mări şi ţări.


...

...

Margaretă cu ploaie

În noaptea asta,
ploaia venea ca un om
-cu paşi potoliţi şi auziţi
-trebuia doar să ridici sprânceana.

Prima dată n-am crezut că e ea,
-până acum, semăna cu un fenomen atmosferic-
dar de când ne-am tras puţin de şireturi,
vorbind despre câtă apă soarbe zilnic o margaretă,
n-a mai fost chip să ne despărţim.

Poate că i-o fi greu şi pământului ăstuia
să ne care pe toţi, ne gândeam
-şi am lăsat margareta să se hotărască.


...

Mylady

Ea
se uită la lucruri
de departe.
Mereu proaspete, zornăitoare
lucrurile se îmbulzesc
să o slujească.

Ea
se uită la mine
ca şi când ar privi
prin găurile unei site.

Doamna mea îşi ridică sprânceana
peste regatul ei de paie.