Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.
Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.
Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
că va fi atentă la scări.
doamne, ce minunatie aceasta imagine, ca in acelea de mult pierdute, de la inceputul veacului - cine este, si cum ai reusit? m-am indragostit de sprancenele (da, sprancenele ei) de pasare maiastra, oh. si gestul mainii cautand caldura parului, desi nevazut in oglinda, cum se indreapta spre ea insasi ca spre iubita cea mai de pret, si asa si este.
RăspundețiȘtergereimi place mult prima strofa, spre sfarsit parca nu mai curge asa de bine. desi ultimele doua versuri sunt iarasi perfecte :-)
iti place asa de tare?:) m-a uimit ca nu ti-ai dat seama-ea sunt ele,de fapt,sunt doua dintre fetele mele de anul trecut,la banchetul acela din vara, stii,vorbeau una cu alta,poate dansau,nu mai stiu,iar eu le-am gasit fotografia din intamplare:) cea ale carei sprancene iti plac-si mie,si sa vezi ce maini frumoase are!- este Denisa, o eleva frumoasa ,a carei gratie m-a uimit mereu ,care nu vorbea niciodata prea mult sau prea tare,care nu m-a suparat,in 4 ani,cu niciun cuvant sau gest,a carei finete nu o sa o uit niciodata,cred.
RăspundețiȘtergerecat despre poezie,cam aceasta este si opinia mea despre ea,dar iti voi spune ceva la care nu te-ai astepta: este poezia pe care am refacut-o de cele mai multe ori din tot ce am scris:) nu am vrut,chiar daca ar fi fost posibil,sa fie ceva spectaculos,oricum,voiam doar sa redau o intalnire calma dintre ele,intr-o dupa-amiaza in care se asteapta, si in hol se petrec multe; scaderea de intensitate era,oricum,inevitabila,fiindca imi trebuia ceva lin,care sa curga ca o apa,intre venirea si plecarea ei, era, "cum le venea", totul,adica, egal,importanta era doar grija uneia,plus iubirea fata de cealalta, nu cred ca finalul este perfect,cum l-ai vazut tu,dar era,la fel,inevitabil sa aduc vorba si despre scarile care coboara in ger,in ceva care ascunde umbre,nu ca cescuta de lavanda:)
da, m-am uitat mult la imagine, parea ceva ciudat, dar nu stiu de ce am plecat de la ideea ca este o oglinda, mana ei ridicata putea fi ascunsa de cap, pe partea cealalta. este ceva din felul in care tine bratul, isi ridica parul, care mi se pare gestul absolut al celei care se uita in oglinda :-)
Ștergere