miercuri, 5 septembrie 2012

Confesiuni










Când povestea despre el
mâinile i se odihneau
şi privea într-un loc
la care eu puteam să visez
numai noaptea.


Publicat de Miriam la 13:33
Etichete: , , ,

2 comentarii:

  1. Roxana6 septembrie 2012 la 10:30

    irina e magnifica in imagini, are acel ceva misterios si tragic, face imaginea sa traiasca din interior, din preaplin

    nu cred ca a doua imagine isi mai avea rostul :-) doar ea, si cuvintele tale spun toata povestea, nespusa poveste

    RăspundețiȘtergere
  2. Miriam6 septembrie 2012 la 10:38

    da,si mie imi place foarte mult,sper sa vada cuvintele noastre,ea crede ca nu transmite trairile acelea,atat de puternice,asteptand,parca,mereu sa fie spuse,insa avnd asa,in asteptare,cu atat mai multa forta,zic eu:)
    deci crezi ca am reusit sa obtin o redundanta:)acolo era menta,am vrut ca acel firicel,atat de racoros,sa fie soapta dintr-un tinut care se limiteaza-daca se poate spune asta despre el:)-sa emita doar efluvii.stii,ea imi daruieste in fiecare vara menta:)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.