Nu era mereu totul trist
- spuneau ei când își dădeau întâlnire
în primele zile-ale primăverii.
Cămășile se uscaseră greu printre ploi
- și-atunci ea găsea cu cale să-și prindă în păr
o zambilă albastră.
Pășeau astfel în aerul care se umplea cu migală
la fel cum se lasă iarna tăcerea-n grădini.
ea chiar are o zambila albastra in par?!! la inceput nu am vazut, am crezut ca este o bentita, o panglica - oh! nu am mai vazut pe nimeni, niciodata, purtand o zambila albastra in par, as fi crezut ca numai versul tu putea inventa aceasta lume...
RăspundețiȘtergerestii,mie mi se pare ca versurile,ma rog,cuvintele mele nu au in ele cat poate sa fie aceasta lume,in care,fara speranta,cineva isi mai pune,cu incredere,zambile in par.patetic,simt acum nevoia sa zambesc simplu,pentru zambilele din parul cuiva,al oricui
RăspundețiȘtergere(ma privesc,jucause,vreo 20 de pe masa:)-pentru tine,mireasma,pana departe,in noapte)