Ştiu că nu - ţi trebuie
aceste fire de salcie
în drumul tău de aer
- dar îmi trebuie mie
- mi-ai lăsat atâtea sălcii,
dragul meu,
cum să mai păstrez discreţia
învăţăturii tale?
Ci lasă-mă să-ţi caligrafiez cărarea
cu osanale pe lângă tine sălcii
- plânsul lor mă înduioşează o vreme.
...
in nordul lui, omul are un copac. sau un jaguar, depinde de mostenire.
RăspundețiȘtergeredaca e o salcie, e puritate, pentru ca plangerea ei naste parfumul cerurilor.
Salcia este,intr-adevar,puritate,cum este si leganarea unui copil,seara,cum este si dansul salciilor pentru cel caruia ii inchin slava;parfumul tristetii este suav,atunci cand Prietenul iti insoteste(de)venirea.
RăspundețiȘtergereFLipi,ca mereu,cu acele cuvinte care se scurg in mine,cu acorduri de ceruri.