Geneză

Ea mereu îşi lasă gesturile neterminate
- sau am eu idei prea fixe despre sfârşit, nu ştiu,
cert e că adesea m-a uimit cu durere,
m-a uimit ca o dimineaţă uscată după ce ai visat ploaie
goliciunea aceea a mărului
din care s-a muşcat o singură dată.

Şi nu ştiu dacă durerea sau uimirea
face să îmi tresară un loc, între coaste,
de unde se spune că purcede ea.


...

Bună cuviinţă

Acele zile.

(Mandarine şi mere,
pături groase, şi cam aspre,
dacă le trăgeai până sub bărbie,
învăţam gesturile de la pisică,
râdeam de dicţionare
ca Ionescu de Martin şi Smith,
nu ziceam niciodată
"gingaş" sau "efemer"
- mirosul de mandarine şi mere
ne tăia respiraţia).

Şi-acum, când plouă ca toamna,
o urmăresc alintând pisica
în ochii ei
sclipeşte
câineşte
prudenţa.


...


...

Vara

Voiam să culegem mere în octombrie
şi ne ridicam privirile spre pomi
ne-am ajutat cu mâinile noastre subţiri,
ne ţineam scăriţa, aşa văzuserăm pe plantaţii.

Iarna a fost grea în anul acela,
ne încălzeam degetele în apă caldă
şi le bandajam, în zilele de ger.

De aceea primăvara eram oarecum pregătiţi
- şi am ieşit cu bicicletele printre oameni
- câteva căzături nu sperie pe nimeni, spuneam.

Numai că vara s-a împrăştiat peste tot ceva lipicios,
merele erau crude, apa caldă ne înnebunea
şi nici cu bicicletele n-am reuşit să mergem prea departe.

Ar trebui să uităm.


...