Acele zile.
(Mandarine şi mere,
pături groase, şi cam aspre,
dacă le trăgeai până sub bărbie,
învăţam gesturile de la pisică,
râdeam de dicţionare
ca Ionescu de Martin şi Smith,
nu ziceam niciodată
"gingaş" sau "efemer"
- mirosul de mandarine şi mere
ne tăia respiraţia).
Şi-acum, când plouă ca toamna,
o urmăresc alintând pisica
în ochii ei
sclipeşte
câineşte
prudenţa.
...
...
oh, ce frumoase sunt, ce vii, ce culori si mai ales, ce pisica dragalasa, in fata ei paleste totul (chisr si, desi foarte greu, acel zambet de lumina :-)
RăspundețiȘtergereai o pisica acum??? o pisica-floare - au ele aceeasi gratie, care numai celor lipsiti de povara constiintei le este data.
da,este minunata,nu am avut destul timp sa scriu despre ea,o privesc si ma cuprinde extazul,si uneori o invidie admirativa,ceva atat de nou pentru mine,genul,mai degarba,al cainilor:)am primit-o asa cum primesc tot ceea ce vine spre mine si este,aparent,atat de diferit:cu multa curiozitate,sfarsind prin a gasi similitudini spectaculoase.bunaoara,niciodata nu m-as fi gandit inainte cat seamana felul meu de a ma tolani cu cel al pisicilor.sa vezi cum ne scufundam,amandoua,in tors...:)
RăspundețiȘtergerediapazonul teluricelor a scăpat o privire galeşă şi a topit toate peceţile de pe plicurile îngălbenite de ne-trecerea timpului. iar şi iar. 2 câte 2. :)
RăspundețiȘtergerecat de frumos,imaginea auditiva,cum se spune in comentariile de gimnaziu,si incerc sa o extrapolez in infinit,sa vad cum diapazonul scapara priviri si gesturi caline,si,nu putina,mirare,as pune pecetea pe plicuri,dar cred ca din ele vor izbucni cercuri diapazonale de imperioase precum ochii copiilor sau ai animalelor...
RăspundețiȘtergere