Voiam să culegem mere în octombrie
şi ne ridicam privirile spre pomi
ne-am ajutat cu mâinile noastre subţiri,
ne ţineam scăriţa, aşa văzuserăm pe plantaţii.
Iarna a fost grea în anul acela,
ne încălzeam degetele în apă caldă
şi le bandajam, în zilele de ger.
De aceea primăvara eram oarecum pregătiţi
- şi am ieşit cu bicicletele printre oameni
- câteva căzături nu sperie pe nimeni, spuneam.
Numai că vara s-a împrăştiat peste tot ceva lipicios,
merele erau crude, apa caldă ne înnebunea
şi nici cu bicicletele n-am reuşit să mergem prea departe.
Ar trebui să uităm.
...
wow...imi plec capul
RăspundețiȘtergereuna dintre cele mai bune postări de până acum, aşa de completă în felul în care imaginea şi poezia îşi vorbesc, şi vorbesc despre lumina obosita a verii şi eşec şi cât de greu ne este să mai respiram uneori, ruga pentru uitare ar trebui să fie cea care ne însoţeşte mereu, deşi eu, proustian şi scindat ca întotdeauna, o văd imbricată în cealaltă, ruga pentru aducere aminte, mereu, mereu...
RăspundețiȘtergere(ştiu cât de greu îţi este sa baţi cu degetele subţiri şi bandajate şi neştiutoare :-), dar te rog te rog, pune diacriticele în română, nu pot să citesc poezii fără ele :-)
M-a fermecat intotdeauna la Ana felul in care coexista in ea ceva foarte ferm si,uneori,sagalnic,ceva patimas si neostoit,ca,apoi,sa apara cineva cuprins de o pace atat de umila si frumoasa,atat de copilaroasa si sincera,alegand discretia unui cuvant sau a unui gest simplu,insa intotdeauna fara comentarii;doar aici o facem:)
RăspundețiȘtergereDa,draga cea proustiana,nicicand nu m-am putut decide nici eu intre uitare si anamneza,mai mult chiar,pentru mine reprezinta ceva aproape de sinonimia perfecta,o dizolvare care ma cutremura pana la nivel epidermic-nu exagerez,stii:)Si ,cumva,fara sa pot explica,lumina obosita a verii este stropita cu apa vie si cele 3 smicele ale basmelor,vor fi alte Pegas-uri si ablutiuni,trebuie sa dormim putin,asta este tot:)
RăspundețiȘtergerePregatesc surpriza cu diacritice,pe mine m-a enervat lipsa lor mai ardent,insa nerabdarea care ma caracterizeaza...
ah, cea mai frumoasă descriere a Anei vreodată, nici că poate fi depăşită :-)
RăspundețiȘtergere(mai e ceva, uite cum iarăşi găsesc ceva, sunt aşa nesuferită, mai trebuie contrast în fotografie, aşa cum este, este lipsită de relief. puţin, puţin contrast :-)
:)da,am vrut si eu contrast,insa iarasi probleme cu laptopul ,maine vine cineva sa il vada,asa ca am pus fotografiile cum au fost...dar sa vezi,am reusit sa le vad,cumva,contrastate,in mod neasteptat:stand pe pat,culcata,imaginea apare ca si cand ar avea contrast:)stiu ca e o metoda incomoda si insolita,insa e tot ce am ami bun acum,iti daruiesc...
RăspundețiȘtergere