marți, 22 octombrie 2013

Pregătiri





Toamna nu era printre cele mai calde,
de aceea ar fi fost foarte bine să ştii ce ai de făcut,
mai ales că erau cu tine şi ploile,
mestecându-şi domol tainul de frunze pierdute
(puţin mai greu era noaptea, când se părea
că cineva scrâşneşte sub pomi
ramuri subţirele şi crizanteme
fără să se gândească).

Astfel că-şi petrecea zilele aranjând în cămări
glastre cu gem şi cu musturi albastre,
iar pelerinele şi le-ajusta după o modă
şoptită de doi cormorani, lângă un nor străveziu.

Făcea toate astea cu un zâmbet cochet,
aşa cum îl ai când îţi aranjezi pentru nimeni sprâncenele;
n-a vrut să îmi spună de ce a ţipat, şi i-a părut mai apoi rău
când nu şi-a găsit rujurile şi pieptenele de zadă
( uitase că simţiserăm amândouă, străbătând rafturile
aceleaşi izuri de iască, şi nu ştiam dacă vinul s-a limpezit )





4 comentarii:

  1. cat de frumos totul aici, in aceste gesturi suspendate, in aceasta tacere de cuvinte ;-) si in tot ceea ce ramane in aer, cand cuvintele nu mai sunt. mi se pare ca ai reusit aici sa prezinti esenta tacerii si a asteptarii. pare o penelopa ea, impletindu-si parul in asteptare.

    RăspundețiȘtergere
  2. am reusit? ar fi cea mai frumoasa dintre izbanzile visului...cred ca asta mi-am dorit mai cu seama mereu: sa pot pastra o tacere in tot ceea ce se spune,in tot ceea ce se gesticuleaza,un fel de fundal alb-si,daca pentru tine asa este ,atunci tot ce a jinduit mintea mea in inalt asa trebuie sa se fi intamplat.
    si cel putin una dintre cele mai mari asteptari s-a implinit:)

    RăspundețiȘtergere
  3. aceste imagini sunt atat de frumoase, amandoua, prima este o compozitie atat de buna, dar dincolo de asta traieste printr-o stare aparte, o emotie care te cotropeste, desi fata de acolo este asa de stapanita, nu ar lasa sa se vada nimic din ce o framanta, din aceasta tristete imensa care pare ca o locuieste cu voluptatea unui inger - asa se intampla de cele mai multe ori cand apare Sonia, mi se pare clar o scena dintr-un tarkovski, cred :-)

    poezia nu tine aici pasul cu fotografiile, cred, mi se par prea mult imagini care nu se unesc cum ar trebui. cel mai mult mi-au placut:

    Făcea toate astea cu un zâmbet cochet,
    aşa cum îl ai când îţi aranjezi pentru nimeni sprâncenele;

    RăspundețiȘtergere
  4. ea este frumoasa si are expresii foarte puternice,si emotii la fel,se intelege,chiar si cand fotograful este mediocru:)este ca o fotografie pe o strada din secolul 21,imi vine sa spun,intr-un timp vetust,asa cum sigur i-ar placea sa se vada stiuta:)
    cat despre poesie-voi spune mai multe,fiindca e valabil si pentru altele. aceeasi observatie am avut-o si eu,ca sunt prea multe imagini-si ca cele din prima strofa nu concorda cu celelate-poate si pentru ca le-am scris in secvente diferite de timp si nu am mai avut energia sa le impart altfel,in doua poezii diferite,de fapt. dar,in ciuda a ceea ce mi-am spus,si nici dupa nu am renuntat la ideea asta, continui sa raman legata de aceasta poezie. ea transpune perfect schizoidismul meu,nevoia mea de culoare si obiecte din unele zile. este ca si cand,pe o masa de toamna,as ingramadi multe tufanele,poate alandala,insa nu as putea renunta la niciuna,oricat de zgomotoasa ar fi serbarea lor. este,daca vrei,ca aceasta dupa-amiaza,in care mi-am facut,pentru prima data in viata,unghiile caramizii:)sau este nevoia de a fi altfel decat esti de obicei atunci cand trebuie sa mergi undeva in lume,intr-o dupa-amiaza in care ai vrea doar un ceai,si,in aceasta fosnire,vorbesti cu rochiile si sorbi licori care sa iti faca curaj:) mie,una,mi se pare indispensabila aceasta secventa de traire ,pana cand "vinul este limpezit",ca sa zicem asa:) o sa spui ca,obiectiv,nu se tine cont de aceste resorturi,cu toata extravaganta imaginilor de aici,se poate,la acel grad de obiectivitate inca nu am ajuns:) si am vrut sa scriu despre tot dansul toamnei,in care simtim-eu,cel putin-nevoia de a fi uneori cu camarile pline,asteptand tacerea din spatele borcanelor si al frunzelor cazute.

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.