Aveau obiceiul de a ieşi la plimbare doar seara, într-o trăsură deschisă.
Mâinile ei cu brăţări argintii dădeau ca exemplu stelele,
iar când caii intrau domol în noapte, şoaptele lui deveneau strigăte.
Lui îi plăcea să se joace cu brăţările mele
- fără să-mi spună vreodată, mă trezeam cu câte-o piramidă de-argint
şi o ţineam ascunsă-ntre palme
vreme îndelungată.
Ne-am revăzut tot mai rar
- ştiam că ce se-ntâmpla nu ne va da vreun răgaz -
reuşiserăm să punem totul la adăpost.
Am o cicatrice în spatele inelarului, am lobul unei urechi mai mare şi ieri telefonul nu mi s-a stins, l-am închis eu.
Am cochetat cu bărbaţii într-un oraş străin, am o brăţară bălţată din plastic, pe care o port doar noaptea şi cuvintele acestea le-am furat de la o fată pe care o durea capul.