joi, 16 iunie 2011

Promisiune





După ce-o să mă smulg din trupul tău
mă voi odihni câteva sute de ani.

Dar îţi promit:
voi relua această poveste
după dorinţa ta de-acum.


...
Publicat de Miriam la 07:39
Etichete: , ,

6 comentarii:

  1. Unknown16 iunie 2011 la 11:10

    nu smulgerea e răspunsul, umbrele se dizolvă numai în esenţa luminică a sufletului.
    copacii devenirilor îşi lasă frunzele natural peste visele pietrelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Miriam16 iunie 2011 la 12:37

    si totusi,smulgerea este necesara,sau,cel putin,cat inca exista jocuri de lumini si umbre,atata timp cat vorbim despre lumina,vedem jocurile umbrei,vorbim,scriem,ca siajuri curgand suvoi.si crestem,da,ca niste copaci,cu umbre acoperim uneori tacerea care viseaza,discreta,deplina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Roxana16 iunie 2011 la 12:54

    :-)


    este minunata, da.

    (poate vom ajunge in punctul in care vom vedea ca si smulgerea si lenta dizolvare nu sunt, amandoua, decat umbre ale marii Nemiscari?)

    RăspundețiȘtergere
  4. Miriam16 iunie 2011 la 13:07

    nu ma indoiesc,draga,ca spre acel punct ne indreptam clipa de clipa,chiar daca drumul e mereu asimptotic,insa cata fascinatie in unduire sau smulgere

    RăspundețiȘtergere
  5. viscuprosti18 iunie 2011 la 17:53

    azi am fost la riu si am luat apa in pumni. am smuls ceva din poveste. dar am aruncat la loc. riul curgea,nesmuls

    RăspundețiȘtergere
  6. Miriam19 iunie 2011 la 02:54

    eu am stat langa rau,un om lua apa in pumni,ii urmaream pumnii si apa,linistea raului,a omului curgeau prin mine.precum in scrierea cuneiforma,cred,se arunca atomi si noi ne hlizim in fata formelor

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.