Aveau obiceiul de a ieşi la plimbare doar seara, într-o trăsură deschisă.
Mâinile ei cu brăţări argintii dădeau ca exemplu stelele,
iar când caii intrau domol în noapte, şoaptele lui deveneau strigăte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
ce erotică este!!!!!!!!! aşa de neaşteptat finalul, ai spune că, în domolirea aceea a nopţii, strigătele lui au devenit şoapte!
RăspundețiȘtergeredar pasiunea a învins :-)
da,macar in poezii sa invinga pasiunea,mi-am zis eu,la un moment dat:)si ai vazut "domol"-ul?ma gandeam ca va trece neobservat-ce atentie ai:)da,tocmai asta era,la inceput scrisesem fara,apoi mi-am dat seama ca imi trebuie o antiteza:)daca tot vorbim zilele astea despre eliade,ma gandeam la noaptea de sanziene si la la tiganci,cum intra ei in noapte-numai ca eu nu am avut bun-simt si i-am facut sa tipe:)
RăspundețiȘtergere